PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

Tranșee

Se-mbolnăvesc soldații în tranșee
Și doctorii se-mbolnăvesc și ei,
Se-aude trâmbința din odisee
Sunând atacul lupilor la miei

Se zugrăvește fața la redută
Când bătălia este mai în toi;
Pe morți, bolnavii iarăși îi ajută
Când îi așează-alături, câte doi

Se dă semnal: atac la baionetă,
Dar pușca încă nu e fabricată
Se caută un lanț la bicicletă
Că trotineta iarăși e stricată

Plantonul care strigă deșteptarea
Ni-i dat cu împrumut de inamic;
Pe steagul luptei scriu capitularea
Acei ce ne-au vândut pentru nimic.

Dureri

Mă doare mâna dreaptă
a poporului meu,
care fură
și cea stângă
care tremură cerșind
lângă vagonul de zgură

mă dor ochii lui
amândoi:
cel ager și blând
și sănătos,
dar și cel orb,
adormit și păcătos

mă doare adânc
inima lui
pentru că nu-i în piept
ci într-un cui
ruginit,
gata să cadă
sub mâzga
de sub zăpadă

mă dor tinerii
rămași acasă:
poate la sapă,
poate la coasă,
însă mă dor
și cei plecați,
înstrăinați
și vânduți,
atât de departe
și atât de mulți
în ținut străin
pentru-atât de puțin

mă doare pământul
îngrădit
de bariere străine,
pământul vândut,
pământul pierdut,
mă doare de cei
arestați
că au îndrăznit să-l calce
deși l-au udat
de atâtea ori
cu sângele
și cu sudoarea lor

da!
mă doare de pământul
căzut peste graniță,
apoi pus la cala de bagaje
într-o raniță

mă dor doctorii care pleacă
să vindece
în alte părți
oameni mai sănătoși,
în timp ce noi
și tu și eu
și voi,
ne îmbolnăvim
așa de ușor
de toate
plecările lor

mă doare armata
desculță,
cu puști ruginite;
mă dor plutoanele ei
cotropite
de amăgiri
din tranșee
cumplite

mă doare domnu’ învățător
și doamna profesoară
că merg ca la osândă
la școală
și singura lor încântare
e recreația mică
din recreația mare

o! dascăl absent
și olog
mă rog și mă rog și mă rog:
să nu rămâi repetent
și fără elevi
și fără catalog!

mi-e milă de mireasă
și de mire
și de luna lor de miere,
pe mare,
la cules
de stele căzătoare

mă doare căruța
căzută în șanț
lângă autostrada
legată cu lanț
și de calul
care se opintește
și necheză bolnav
și tușește

mi-e amar
de pâinea uscată
pusă lângă
masa îmbuibată
și de nuntașul postum,
trimis acasă
că nu are costum
nici loc la masă

mi-e milă
de păsările migratoare
că au rămas
fără puncte cardinale;
mi-e silă de migratori
că ne-au ajuns
stăpânitori

mă tot usuc
după iarba învezită,
rămasă necosită,
strecurată prin ciur
și prin sită,
apoi vânturată jilavă,
ca o rămășiță de pleavă

mă doare durerea
ce doare,
aștept un înger rămas în picioare
în noaptea târzie,
cu mâna pe sabie;
e gata să ne scape de râie
și de scabie.

Transilvanie română

Transilvanie română,
Zbuciumat pământ de dor
Câți duşmani ți-au pus pe umăr
Mâna de cotropitor?

Câte neamuri migratoare
Perindatu-sau pe-aici
Şi de câte ori , căzută,
Ai ştiut să te ridici?

Câți duşmani cu stea în frunte,
Câți barbari turnați în zale
Au plecat pe rând stindardul
Înaintea frunții tale?

Dacă-ndrăzneşte cineva să mintă
Că-n țara asta n-avem munți şi ape
O Dunăre să îi înece vorba
Carpații prăvăli-vor să-l îngroape

Şi de cutează cineva să spună
Că nu avem pădure şi câmpii
Toți codrii româneşti să îl răpună
Şi-n Bărăgan să nu ajungă vii

Şi dacă n-au popoarele tezaur
Adăpostit în umbre de licheni
Şă nu atingă poarta ta de aur
În inima din Munții Apuseni

Iar dacă apele le sunt clocite
Şi astupate toate cu coceni
Să nu îi ducă mintea în ispite
De a fura izvor de Biborțeni

Dacă istoria se odihneşte
Pe patul păcii doar vremelnic pus
Vorbim în România creştineşte
În sfântă alianță cu Isus.

Firul de iarbă

Cum dau copacii uriași să fiarbă
Mă-ntorc la rădăcina firului de iarbă
S-ascult cum toarce iarăși din lumină
Suava-i sevă: must, din rădăcină

Când ruginite, frunzele cad bete
Încremenind copacii în schelete
Mă-ntorc la firul ierbii ce răsare
Spre-a mă spăla în rouă pe picioare

Dau un copac și dau pădurea toată
Pe iarba verde , cea necumpărată;
Mai dau și frunzele mâncate de rugină
Pe iarba îmbrăcată în regină.

Ajungă!

Ajungă zilelor
necazul lor!
ajungă dorului
că-i este dor!

ajungă florilor
parfum de tei!
ajungă lupilor
ospăț de miei!

colind colindul
necolindat
eu și Crăciunul
întorși în sat

aș ninge vremea
cu părul nins,
mi-e dor de Pruncul
ce ne-a atins

mi-e dor de mine
cel descălțat;
ce bine, Doamne,
c-ai înviat!

A CO(î)NJUGA

Conjugarea verbului “a munci”
are forme diferite:

Pentru stăpâni:

Eu stăpânesc
Tu stăpânești
El stăpânește

Pentru aliați:

Eu muncesc
Tu muncești
El muncește

Iar pentru stăpâniți:

Eu trudesc din greu
Tu trudești din greu
El din greu trudește

Noi trudim trudiți
Voi trudiți smeriți
Ei trudesc mințiți
Trudesc osteniți,
Trudesc… biciuiți

…mor neodihniți.

Logodnă

La o logodnă sfântă
se cuvine
să fie doar Isus
și inima din tine.

A voi

Voi a voi să vreau
ceea ce vrei
să faci cu viaţa
şi cu anii mei

sub rădăcini crescute
în pământ
Tu ai săpat
punându-mă la rând
şi învăţându-mă
să m-altoiesc
nu în Adam
ci în Adam ceresc.

Pustiu de bolovani

Dacă-ar uita întreaga lume să iubească
Eu voi iubi în locul ei pe fiecare
Cu-o dragoste din cer, dumnezeiască,
Ca și Isus prin marea-I îndurare

Când viața trece fără de iubire
Zadarnică-i întreaga alergare,
Te scurge ca mormântul în murire
Târându-te în neeliberare

Spre a cunoaște dragostea din tine
Începe prin iubirea de dușmani
Și Duhul Sfânt va despietri în fire
Pământ pietros , pustiu de bolovani.

Pe partea cerului

vecină cu Pământul,
prin porţile misterului,
se deşiră ploile
şi flutură vântul

Ca dangăt de clopote
fac tunetele vocalize
prin colbul de cugete,
după corali de balize,
trăgând lumi după lumi
printre suspine şi mugete

Trec zilele, trec nopţile;
se urmăresc gemene
cuibărind universul
cu stelele
şi cu soarele,
trudind să îl rezeme

Şi peste tot
şi peste toate:
palma lui Dumnezeu
-cu degetele sfânt de curate-
arată spre sufletul meu,
arată spre sufletul tău
şi spre eternitate,
prin cerc de curcubeu.

Postari mai vechi »