vecină cu Pământul,
prin porţile misterului,
se deşiră ploile
şi flutură vântul

Ca dangăt de clopote
fac tunetele vocalize
prin colbul de cugete,
după corali de balize,
trăgând lumi după lumi
printre suspine şi mugete

Trec zilele, trec nopţile;
se urmăresc gemene
cuibărind universul
cu stelele
şi cu soarele,
trudind să îl rezeme

Şi peste tot
şi peste toate:
palma lui Dumnezeu
-cu degetele sfânt de curate-
arată spre sufletul meu,
arată spre sufletul tău
şi spre eternitate,
prin cerc de curcubeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website