PAGINI
Categorii
- Crestine (1,445)
- Poezie (2,146)
- Poezie de dragoste (102)
Ultimele poezii postate
- ÎNTRE IESLE ȘI COLIND
- IARNĂ-NEIARNĂ
- ÎNTRE ZÂMBET ȘI BUZE
- CULOARE DE SUFLET
- APĂSARE
- VIBRAȚIA INIMII
- FANTĂ
- PE VÂRFURI DE MIJLOC DE NOAPTE
- E VREMEA SĂRBĂTORII
- LA CE FOLOS?
Ultimele comentarii
Informatii blog
Mă doare mâna dreaptă
a poporului meu,
care fură
și cea stângă
care tremură cerșind
lângă vagonul de zgurămă dor ochii lui
amândoi:
cel ager și blând
și sănătos,
dar și cel orb,
adormit și păcătosmă doare adânc
inima lui
pentru că nu-i în piept
ci într-un cui
ruginit,
gata să cadă
sub mâzga
de sub zăpadămă dor tinerii
rămași acasă:
poate la sapă,
poate la coasă,
însă mă dor
și cei plecați,
înstrăinați
și vânduți,
atât de departe
și atât de mulți
în ținut străin
pentru-atât de puținmă doare pământul
îngrădit
de bariere străine,
pământul vândut,
pământul pierdut,
mă doare de cei
arestați
că au îndrăznit să-l calce
deși l-au udat
de atâtea ori
cu sângele
și cu sudoarea lorda!
mă doare de pământul
căzut peste graniță,
apoi pus la cala de bagaje
într-o ranițămă dor doctorii care pleacă
să vindece
în alte părți
oameni mai sănătoși,
în timp ce noi
și tu și eu
și voi,
ne îmbolnăvim
așa de ușor
de toate
plecările lormă doare armata
desculță,
cu puști ruginite;
mă dor plutoanele ei
cotropite
de amăgiri
din tranșee
cumplitemă doare domnu’ învățător
și doamna profesoară
că merg ca la osândă
la școală
și singura lor încântare
e recreația mică
din recreația mareo! dascăl absent
și olog
mă rog și mă rog și mă rog:
să nu rămâi repetent
și fără elevi
și fără catalog!mi-e milă de mireasă
și de mire
și de luna lor de miere,
pe mare,
la cules
de stele căzătoaremă doare căruța
căzută în șanț
lângă autostrada
legată cu lanț
și de calul
care se opintește
și necheză bolnav
și tușeștemi-e amar
de pâinea uscată
pusă lângă
masa îmbuibată
și de nuntașul postum,
trimis acasă
că nu are costum
nici loc la masămi-e milă
de păsările migratoare
că au rămas
fără puncte cardinale;
mi-e silă de migratori
că ne-au ajuns
stăpânitorimă tot usuc
după iarba învezită,
rămasă necosită,
strecurată prin ciur
și prin sită,
apoi vânturată jilavă,
ca o rămășiță de pleavămă doare durerea
ce doare,
aștept un înger rămas în picioare
în noaptea târzie,
cu mâna pe sabie;
e gata să ne scape de râie
și de scabie.Postat in: Poezie | | Commentarii (0)No Comments »
Nici un comentariu existent inca.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL
Leave a comment