Între zâmbet și buze cad obuze
și scrâșnet de dinți, și mor sfinți;
nu au loc culorile să picteze florile
dar vânzătorii au loc în talcioc.

Între mirosul de crin și cerul senin
dau ghes furtunile să măture lumile;
un “flutur” și-o “fluture”, dând aripi să-și scuture
se-așază pe vânt de cuvânt.

Din miez de furtună cuvântul răsună;
pe pat, a oftat și speranță;
se-aude un flaut, sunt oile-n staul…
Examen… O lume restanță;
Hristos e la ușă cu mâna pe clanță.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website