La ce folos îți este tânguirea
Când ura va strivi toată iubirea?
Și care rosturi lacrima le are
Când inima ajunge la-nchisoare?

La ce ar folosi tot nefolosul
Când cu năduf prea umple-ți-se coșul?
E-o nebunie-a lumii- nțelepciune
În inimă cât nu e rugăciune.

Corăbiile lâncezesc în porturi
Și casele ni a-au mutat în corturi;
Dau îngerii semnal de libertate,
Să nu zici omule că nu se poate.

Pot totul în Hristos, că El mă întărește..
Mi-a fost năvodul fără nici un pește…
Dar a venit Cârmaciul dând poruncă:
” În partea dreaptă mreja ți-o aruncă!”

Eu am făcut așa căci nu m-am îndoit
Și de atunea n-am mai flămânzit;
Când nu treceau făinile prin site
El m-a hrănit cu pâinile-nmulțite.

Când prin deșert rărunchi-mi însetau
În stâncă mi-a săpat izvor, să beau;
Am navigat cu El printre furtuni
Și m-a-nvățat a spune rugăciuni.

Dar am urcat și Dealul Căpățânii
Spre-a destupa izvoarele fântânii,
Și port de-atunci în suflet mărturia:
Isus Hristos e Domn, El e Mesia.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website