Cel mai frumos canion
din lumea întreagă
este acel prim rid săpat
pe chipul persoanei iubite
aproape de primul fir de păr alb.

Femeia este ființa care,
purtând podoabe,
le dă splendoare
și, purtând verighetă,
desăvârșește forma perfect
rotundă
a cercului.

Îmi curge inima printr-un poem
să vă scrie cu sânge
că vă iubesc pe toți
semenii mei.

Citiți poemul și apoi
trimiteți-mi inima înapoi
căci trebuie să mai bată
pentru voi.

Iubirea e acea
în care și în doi
se poate zbura
cu o singură aripă.

La nunta dintre pian și vioară
orchestra a tăcut;
dansul pe clape al mirelui
îngăduia miresei suspinul
de dragoste de sub corsetul-arcuș.

În meniu erau arcuiri de inimi
către suflete pereche
și batiste
pentru colecționarii de lacrimi.

Nu era vreme de-mbătrânit,
iar vremea dinafara ei
ținea trena de mireasă
lângă îngerii veșniciei.

Nunta aceasta nu a fost,
ea pur și simplu există
și se numește dragoste.

La mulți ani, fericire!
Vino și te sălășluiește în viața oamenilor
Și nu mai pleca niciodată.

– O! Dar eu nu știu drumul spre om,
Eu pășesc întotdeauna după Hristos;
Dacă El a ajuns la tine,
Să știi că am ajuns și eu.

Dacă vrei să rămân,
Scoate afară tot ceea ce te ocupă
Și te ține prizonier.
Atunci ne vom scălda numai noi doi,
În intimitatea dragostei din inima Lui.

Motto:

Ce faină pereche sunt vântul hoinar
și frunza-mbrăcată cu rochii de jar
țesută din flacăra veche,
ce faină pereche!

Ați văzut cum frunzele dansează cu vântul?
intimitatea lor e copleșitoare:
dansează până la ultima picătură de energie
apoi, fiecare e fericit că moare.

Își fac jurăminte la mijloc de noapte
că în primăvară își vor dărui iară,
unul rochii verzi, și una se va dărui pe ea,
odată cu surorile ei gemene.

Dacă nu ai văzut dansul lor,
fă-te frunză și vânt
și fii hoinarul liber între nor și pământ!

Sărutul pe umăr face să crească aripi,
și din aripi, zbor.
Sărutul pe ochi coboară lumină
în sălașurile deschise din suflet.

Sărutul pe frunte dă gândurilor sens
iar cel al șuviței de păr piaptănă dorul
ca o briză de vânt.

Urma sărutului pe obraji înflorește bujorii,
sărutul mâinilor face reverență prieteniei,
în vreme ce sărutul urmelor de pași
seamănă a dor de întoarcere.

Sărutul pe buze aduce răspuns la sărut
și primul semn că unu și cu unu
întotdeauna va face tot unu

Așteaptă tu, lume, să plouă;
Voi plânge cu lacrimă nouă,
De curge-mi-vor lacrimi, șiroaie,
Vei crede că-s picuri de ploaie.

În albia văii, cea seacă,
Să curgă și lacrimi și apă!
Să vină iar îngeri să-și scalde
În lumile reci, privirile calde.

Așteaptă tu, lume, să plouă!
Eu nu mă împart pe din două;
Da, zorii apucă de crapă,
Să curgă din cer izvoare de apă!

Eu mă dăruiesc
Tu te bucuri de mine
El primește ajutorul meu
Ea este ea, că eu am fost eu.

Noi ajutăm pe unii
Voi ajutați pe alții,
Ei sunt acei ajutați
Ele ne sunt surori, că noi le suntem frați.

Dar și la viitor:

Eu voi iubi,
Eu voi iubi mereu,
Îi voi iubi pe toți,
Eu voi iubi necondiționat.

Mă voi hrăni cu iubirea,
Voi acoperi totul cu ea
Și nu o voi uita;
O voi păzi
Și o voi ocroti.

Voi curge cu ea
Prin același sânge
Dacă va plânge ea
Voi învăța a plânge.

Voi fi însăși iubirea,
O voi păstra curată,
O voi împărți tuturor
Și nu o voi vinde niciodată.

Postari mai vechi »