Vibrând a gând poeții tac,
E multă zarvă pe pământ;
La poarta omului de rând
Ajuns sărac
Cu ce veșminte s-o îmbrac?
Și ce să-i cânt? Și cât să tac?

Nu-i haină încă nepurtată,
Niciuna nu e nepătată
Se mai “acopăr” goliciuni
Cu hainele de rugăciuni
Și nu cu haine vinovate
Și nu cu haine sfâșiate;

Cândva aveam o haină toți
Dar pentru ea am tras la sorți
Și-n mantie de sacerdoți
Ne-am pus Stăpânul între hoți.

Marile bătălii nu-s pentru bogății,
nu pentru teritorii se duc luptele,
nu pentru a stăpâni, nu spre a cuceri,
marile bătălii se dau pentru suflet.

Miza nu e pământul, miza este cerul,
dușmanul se numește Diavol,
Anticrit și Prooroc mincinos,
păcat și lume și fire pământească;

armele lor de atac sunt înșelătoria, amăgirea și minciuna,
armele mele de apărare sunt cuvintele lui Dumnezeu
din scrisoarea Lui de dragoste pentru om

luptători înrolați suntem noi, oamenii,
îmbrăcați de război cu toată armătura Lui,
învingători prin sângele lui Hristos
în lupta prin care El a biruit moartea.

Marile bătălii se dau pentru suflet,
acea suflare divină a lui Dumnezeu,
pe care o vrea înapoi
și-odată cu ea ne vrea și pe noi.

Cel mai la îndemână lux e cel al gândului;
Atunci, sufletul gol, flămând după liniște
Se-ntoarce spre pumnul de lut
A semn de plecare și semn de odihnă.

“Ne-om recompune”, pare a spune,
“În ființă cerească, la prima înviere,
Tu, fără poveri de țărână,
Eu, picurul de veșnicie de la Dumnezeu”.

Oare câtă îndurare
Mai lași, Doamne, în hambare
Iar în suflete și fire
Când vei semăna trezire?

Zidurile dintre noi
Când să le luăm ‘napoi,
Iar cărarea neumblată
Când ne-o faci cale curată?

Între mâna care fură
Și mâini în tremurătură
Ce mai vrei ,Doamne, a pune
Afară de rugăciune?

“Pun o cruce și un Fiu
Și îl pun pe omul viu;
În drumul spre Paradis
Am lăsat cerul deschis”

Și sufletul are un suflet al lui
și se numește mamă;
el nu se împrumută,
el se dăruiește,
altfel nu ar mai fi viață în viață.

I s-a dăruit omului un ochi ascuns
cu care să se privească pe interior
și, deschizând ferestre, să izgonească
întunericul afară din toate ungherele
în care și-a cuibărit regate de temeri.

Niciun meteorit nu se aprinde
din arderea altui meteorit,
ci din întâlnirea de lumină
cu scutul credinței.

Când țărâna nu mai recunoaște
amprentele pașilor
e semn că cerul a luat
amprenta zborului
după modelul îngerilor.

Viața în cer începe după ce
lutul sub formă de om
a ars pe pământ
în flacăra sufletului
ce nu se mai stinge.

Citește omule în inimi
Scrisorile ce vin din vise,
Să poți citi în uși de suflet
Despre nădejdile promise.

Citește-n podul peste lacrimi
Despre iertărie sfințite
În grâul care încolțește
Citește coacerea de pite.

Citește omule în lacrimi
Despre oceane în furtuni
Și omului care urăște
Citește-i despre oameni buni.

Iar înălțimilor semețe
Citește-le de uscăciuni,
Citește-le de rădăcina
Îngenuncheată-n rugăciuni.

Citește omule, citește,
În cartea ce ți-a dat Cuvânt,
Ascultă dacă îți vorbește:
Ești duh de cer, praf de pământ.

Nu spargeți pietrele sub formă de inimi
Și nu aruncați cu ele în alte inimi;
Dumnezeu le poate face de carne
Și să câştige un om pentru cer.

Judecând pe alții după paiul din ochii lor
Scoate întâi bârna din ochii tăi
Apoi vindecă-ți privirea,
Ia bârna în spate ca pe o cruce,
Mergi pe ea până vei ieși din întuneric.
Din ziua aceea nu mai ai nevoie de medic.

Luând piatra să lovești în păcătoși,
Bagă de seamă, nu cumva
Păcătosul ești tocmai tu,
Cel care ai inima împietrită?

Te lauzi omule că învățăturile
și știința ta au ajuns
în toate colțurile lumii;
dar nu pricepi
că toată creația nu are colțuri,
este perfect de rotundă,
perfect de frumoasă
și ajung a o cunoaște
aceia care învie în ziua de Paște.

Nu am văzut niciun strop de ploaie
Care să nu știe drumul între cer și pământ
Dar pentru a cunoaște drumul dinspre pământ spre cer
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său
Să ne arate că el pornește de la cruce.

Nu am văzut niciun fulg de zăpadă
Să ajungă maculat pe pământ
Dar am văzut omul, atât de murdar,
Că a trebuit spălat cu sânge nevinovat
Spre a fi curat ca un fulg de zăpadă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »