Și sufletul are un suflet al lui
și se numește mamă;
el nu se împrumută,
el se dăruiește,
altfel nu ar mai fi viață în viață.

I s-a dăruit omului un ochi ascuns
cu care să se privească pe interior
și, deschizând ferestre, să izgonească
întunericul afară din toate ungherele
în care și-a cuibărit regate de temeri.

Niciun meteorit nu se aprinde
din arderea altui meteorit,
ci din întâlnirea de lumină
cu scutul credinței.

Când țărâna nu mai recunoaște
amprentele pașilor
e semn că cerul a luat
amprenta zborului
după modelul îngerilor.

Viața în cer începe după ce
lutul sub formă de om
a ars pe pământ
în flacăra sufletului
ce nu se mai stinge.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website