Cel mai la îndemână lux e cel al gândului;
Atunci, sufletul gol, flămând după liniște
Se-ntoarce spre pumnul de lut
A semn de plecare și semn de odihnă.

“Ne-om recompune”, pare a spune,
“În ființă cerească, la prima înviere,
Tu, fără poveri de țărână,
Eu, picurul de veșnicie de la Dumnezeu”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website