Trăim resturi de timp ruginite,
pe marginea lui lumea-i o frunză,
în mijloc vulcanul cu ultima lavă
tușește a vreme pierdută degeaba.

Trăim resturi de timp netrăit
topit de sudura de fulger;
acul de ceasornic se rotește
să ajungă din urmă ultima secundă.

Izvoare de stele din Calea Lactee
Străbat universul prin albii curate
Și, ca după ploi, își țes curcubeie
Să curgă din cer lumini strecurate.

Pe ziduri înalte, de strajă cu îngeri,
În vămi pământești, cu sfinți grăniceri,
Când apele-ajung în valea de plângeri
Se scutură cerul de îngeri aperi.

Șuvoaie și valuri de ape sfințite
Mai leagănă-n brațe corăbii,
În vama din inimi ispite oprite
Scobesc în cotloane cu-o mie de săbii.

Degeaba, căci porțile sunt încuiate.
Dincolo de porți veșnicia
Îmbracă pe om în haine curate;
E nuntă în cer iar Mire-i Mesia.

Cu ce măsură vom măsura,
cu aceea ni se va măsura.
Și Eva și Adam au cântărit cu neascultarea
și au plătit cu viața;

Avram ales cântarul ascultării
și Dumnezeu l-a făcut tatăl multor neamuri.
Văduva săracă a pus bănuțul ei în cutia milei,
mai de preț decât aurul,
iar cealaltă văduvă, din Sarepta,
a copt ultima turtă pe vatră
și a avut parte de înmulțirea
uleiului și a făinei.

Fariseul și-a cântărit zeciuelile
iar vameșul păcatele și a fost curățit.
Tânărul bogat și-a cântărit averile
și, întristat, și-a purtat mai departe poverile,
bogatului căruia i-a rodit țarina
i-a sărăcit inima.

Femeia cu vasul de alabastru
a cântărit cu lacrimi și cu mir,
a șters picioarele lui Isus cu lacrimi
și El i-a șters păcatele.

Cărturarii și fariseii au cântărit cu prefăcătorie
și s-au ales cu dispreț
iar cei ce au avut milă de cei mai umili
semeni de-ai lor,
de Hristos au avut milă,
când era flămând și însetat,
când era gol și dezbrăcat,
când a fost în închisoare
și ei au mers pe la El.

Ucigașii cu pietre au cântărit adulterul
din viața femeii păcătoase
iar pe cel din inima lor l-au ascuns;
gloata a cântărit un tâlhar
în locul Învățătorului ei
iar Iuda a cântărit arginți.

Stăpânul a cântărit datoria grea a robului său
și l-a iertat,
iar robul a aruncat în închisoare
pe datornicul său, pentru nimic.

Anania și Samfira și-au cântărit moșia
și apoi au furat-o,
iar Diavolul le-a furat inima
și au plătit cu viața.

Și Marta și Maria s-au cântărit:
una pe talerul bun al cântarului,
cealaltă pe cel apăsat de îngrijorările ăstei lumi.

Împăratul și-a cântărit invitații
la nunta fiului lui
și i-a găsit ușori;
atunci a deschis ușa
celor trudiți și împvărați
și sala de nuntă s-a umplut.

Oare Simon din Samaria
nu a vrut să cântărească bani
pentru Duhul Sfânt?
și banii lui au pierit o dată cu el.
Oare Petru nu și-a cântărit
juruința credinței față de Hristos,
până la moarte,
și abia a dus-o până în fața unei slujnice?

Oare cele zece fecioare
nu și-au cântărit uleiul din candelă
în așteptarea mirelui?
doar cinci au cântărit înțelept
și alte cinci au cântărit tânguirea.

Veni-va vremea cântăririi lumii întregi;
s-a plătit prețul de răscumpărare;
cei așezați pe talerul credinței
vor auzi glasul Stăpânului zicând:

“Bine rob bun și credincios,
vino de moștenește Împărătia cerurilor
care a fost pregătită pentru tine
de la întemeierea lumii!”
Puneți-vă sufletul pe cântar!
Ar trebui să aibă greutatea luminii.

N-au mai rămas pe ziduri veghetorii
Și porțile cetății nu-s păzite,
Pândesc din umbre reci invadatorii
Cu hoarde blestemate și ispite.

Oștirile li-s gata de asalt,
Tânjesc a stăpâni în Ierihon
Dar se desprinde-o stâncă de bazalt
Zdrobind vrăjmașul la Armaghedon.

Rămân Sodoma și Gomora arse,
N-au ascultat la vremea cercetării
Când focul iadului în ele-și stoarse
Arsura focului și-a neascultării.

Dacă ne dorm și astăzi veghetorii
Și porțile din inimi nu-s păzite,
Degeaba ploile dezbracă norii,
Degeaba înmulțiri de pești și pite.

Degeaba rugăciuni fără suspine,
Și zbatere și alergări, degeaba,
La ușă bate iar Hristos când vine
Dar noi Îl dăm din nou pe schimbul cu Baraba.

Avea Eva grădina ei
și a vândut-o pe un fruct otrăvit
la umbra amăgirii;

de atunci anotimpurile și-au împărțit timpurile
și nopțile, întunericul,
iar moartea a ocupat teritoriile
din țărâna turnată în om
până la împlinirea vremii promise,
când lumina a biruit întunericul,
când moartea a fost înghițită de viață,
căci omule, tu, ai fost vindecat de păcat.

La întrebarea: “L-ai văzut pe Isus”?
răspund: ” L-am văzut
atunci când S-a întrupat din Cuvânt
și S-a născut smerit într-un grajd;

L-am văzut la o nuntă în Cana Galilei
când prefăcea apa în vin,
și în fața mulțimilor
când înmulțea pâini;

L-am văzut vindecând orbi și ologi,
întărind picioarele slăbănogite
și iertându-i pe păcătoși
de nelegiuirile lor;

L-am văzut umblând pe ape
și poruncind furtunilor să tacă,
L-am văzut stând la masă cu păcătoșii
și tămăduind leproșii.

L-am auzit predicând pe munte
despre dragoste și iertare,
celor flămânzi despre mâncare,
despre vinul și pâinea frântă
despre chemările la nuntă,
și casa zidită în cer,
despre fii risipitori și iertați,
despre legământul care ne face frați.

Da! L-am văzul înviindu-i pe morți
și răsturnând mesele vânzătorilor,
L-am văzut făcând din pescari,
pescari de oameni.

L-am văzut bătând la uși încuiate
așteptând să cineze cu noi,
L-am văzut însoțindu-i pe nepricepuți
pe drumul spre Emaus.

L-am văzut poruncind duhurilor
să intre în turme de porci,
L-am văzut postind în deșert
apoi propovăduind despre pocăință.

L-am văzut spălând picioarele ucenicilor
și mai ales, L-am văzut și auzit rugându-Se…
dar L-am văzut ducând crucea mea în spate,
mânjită de nelegiuiri și păcate.

L-am văzut când a fost vândut și părăsit,
L-am văzut când a fost biciuit,
L-am văzut când a fost pus în pământ
și cum i-au sigilat piatra pe mormânt.

L-am văzut judecat de oameni
și răsignit în locul meu
și în locul fiecăruia din noi;
El mi-a arătat pământul și cerurile noi.

L-am văzut înviind și biruind moartea,
apoi L-am văzut înălțânu-Se în slavă
după ce a promis că va veni iarăși
să-și ia Mireasa acasă”.

Da! L-am văzut pe Isus!
și mărturisesc: “și eu am fost orb
și acuma văd,
și eu am fost surd și acum aud”.

La inventarul numit literatură,
prea multe nimicuri,
și prea ciuruită scrierea ciuntită
fără miez de pită;
o! Nu mai trimiteți în lupte
penițele rupte!

Opere de arte tânjesc renegate
că nu mai au loc de-atâta talcioc,
grâul vânturat cu pâine în bob
e făcut neghinei și spinilor rob.
……………………………………
Orbii nu se prefac a nu vedea:
ei chiar nu văd
și surzii nu aud…
mi-e dor de cerul ud brăzdat de ploi
mi-e dor de voi condeie noi.

Scrieți cu lacrima
și cerneala din culorile de curcubeu,
niciodată înainte de a vă vorbi
Dumnezeu.

Acei ce dau nedrepților dreptatea
Și iau dreptatea celor ce sunt drepți
Îmbracă în zăbrele libertatea
Și-și socotesc nebunii înțelepți.

Judecători goliți de sentimente
Goliți de inimi și umpluți de sine,
Încă mușcați din lumile absente
Și ați uitat că iar Hristosul vine.

Până-ntr-o zi, când vălul se ridică
Și vine judecata de pe urmă,
Atunci pământul inima-și despică
Și doar Păstorul ne adună-n turmă.

Veniți nedreptățiții la Isus,
Nădejdea voastră nu ma mai e un vis,
Prea mult ați plâns, uitați-vă în sus
Căci pentru voi tot cerul s-a deschis.

Trăim în prezentul continuu
vecin cu trecutul continuu
care s-a dus,
și cu viitorul continuu
care n-a venit.

Colindăm
sub clepsidra răsturnată a timpului
între ieri și mâine,
între două capete de infinit
care curg unul către altul
topindu-ne.

Trăim între rădăcini și sevă,
suntem simbioza
dintre clorofilă și lumină
și, pentru o vreme, devenim
fructul oprit făgăduit veșniciei.

Postari mai vechi »