La inventarul numit literatură,
prea multe nimicuri,
și prea ciuruită scrierea ciuntită
fără miez de pită;
o! Nu mai trimiteți în lupte
penițele rupte!

Opere de arte tânjesc renegate
că nu mai au loc de-atâta talcioc,
grâul vânturat cu pâine în bob
e făcut neghinei și spinilor rob.
……………………………………
Orbii nu se prefac a nu vedea:
ei chiar nu văd
și surzii nu aud…
mi-e dor de cerul ud brăzdat de ploi
mi-e dor de voi condeie noi.

Scrieți cu lacrima
și cerneala din culorile de curcubeu,
niciodată înainte de a vă vorbi
Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website