Trăim resturi de timp ruginite,
pe marginea lui lumea-i o frunză,
în mijloc vulcanul cu ultima lavă
tușește a vreme pierdută degeaba.

Trăim resturi de timp netrăit
topit de sudura de fulger;
acul de ceasornic se rotește
să ajungă din urmă ultima secundă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website