Dacă ai rupt
o bucată de lumină
pentru mine,
măcar să o împărţim frăţeşte,
pe culori…

Privindu-mă în ochi
iscoditor
mi-ai spus numai atât:
-Aura ta
e… argintie

Când te-au ajuns chemările mele
cuvintele ţi-au deschis uşa
Căii Lactee…
şi întreg universul
s-a prăbuşit
peste cheie

Nu ştiu dacă tu ai adus soarele
Sau soarele te-a adus pe tine,
Dar ştiu că ai plecat
Şi mi-ai lăsat numai umbra
… Şi aceea udă

M-ai umplut cu braţele tale
Golindu-mă apoi la plecare;
Mi-ai trecut inima prin furnale
Şi munţii mi i-ai prăvălit într-o vale

Mi-ai adus universal şi cerul acasă
Şi tot universul mi-l torni în neant;
Mi-ai tălmăcit o lume de toţi ne-nţeleasă
Apoi mi-ai furat cel mai scump briliant

Cărarea ce încă atârnă de-un fir
Şi mucul speranţei scăpat de sub scrum
În silnice munci îşi fac cimitir,
Pământul din gropi îl macină-n drum…
………………………………………………………
La capătul lui, furnale, coc fum…

m-am aplecat
să-ţi şterg lacrima,
dar când am văzut
că prinde aripi,
am plâns peste ea cu dor,
precum un călăreţ
după îngerul ocrotitor

Dacă n-ai iubit deajuns
în inimi când ai pătruns,
în suflet de n-ai dormit,
înseamnă că n-ai trăit

Dacă n-ai ştiut să furi
de pe colţul unei guri
un sărut nevinovat,
înseamnă că te-ai trădat

Dacă nu scrii verilor
cu omătul iernilor
calea ghioceilor,
pierzi sărutul zorilor

Dacă nu trăieşti când eşti,
dacă nu eşti când trăieşti,
inma-ţi va plânge-n hău
dintr-un piept ce nu-i al tău…

Iubito,
în clipele în care
te aştept
inima ta bate
ca aripile păsării colibri
la mine în piept

Sărută cu ochii
privindu-mă dulce
sărută cu părul
în magmă şi lavă
sărută cu gândul
culcândumă-n el,
cu visul sărută
când dă să se culce

sărută cu mâna
în mângâieri şi semne
sărută-n cuvânt
cu vorbe de suflet;
cu zâmbet sărută,
cu lacrima rouă,
cu inima când
din suflet o dai
sărută-n buchetul de flori
dăruit,
în paşi
ce spre mine-au pornit

sărută cu şoapte
sărută cu râsul,
cu zile sărută în noapte
sărută cu lacrimi ca plânsul

în clipa tăcerii,
sărută cu gândul
şi zâmbet zglobiu;
sărută-ascultând cu uimire,
sărută-n răspunsul târziu

Sărută cu gura,
sărută cu buze
o gură ce-aşteaptă
a fi sărutată…
la fiecare bătaie de inimi
sărută-mă odată

Îmbracă-te în rochia de ploi
Şi răcoreşte cerul aşteptării
Pe drumul care duce către noi
Înveşmântat în cântecele mării

Îmbracă-te cu rochia de apă
Şi împrumută norii spre a bea
Că sunt trudiţi şi cu lopata sapă
La rădăcina fulgului de nea

Îmbracă-te cu rochia de flori
Şi să deschizi grădinile de noapte
Când se ivesc prin crăpături de zori
Oceane călărind pe valuri coapte

Îmbracă-te cu rochia de cer
Când te cobori din îngerii tăcuţi
Încalţă-te cu paşii de mister
Şi fă să-mi fie ochii uzi şi muţi

Cu rochia miresei te-nveşmântă
Că au sosit nuntaşi din depărtări…
Se roagă îngerii în cor, şi cântă
Şi toată nunta-ncape în cântări.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »