Sunt un fir de nisip
și nu știu ce să spun
despre o plajă.

De fapt, niciunul
din toate celelalte fire de nisip
nu știu ce să spună
despre aceeași plajă
pe care, în fond, o compun.

Suntem atât de răi că ne-am “răit”,
Suntem atât de mulți că ne-am “mulțit”,
Suntem așa de grași că ne-am “grăsit”,
Suntem atât de morți că ne-am “murit”.

Atât de mult am plâns că ne-am secat,
Atât am ‘nebunit că am uitat
Din ce suntem făcuți și pentru ce…
Și ne trăim viețile din petice.

Suntem atât de…nu mai știu să zic,
Putem fi totul și suntem nimic;
Pe Muntele Sinai s-a dat o Lege,
Tu, omule, ce lege vei alege?

Făcându-și burdufuri din belți și din stufuri
Pământul își coase cămășile roase:
Le pune postav în guler bolnav,
La mâneci scurtate, manșete curate.

Strecoară balasturi să caute nasturi,
Să-ncheie cămașa când simte cravașa,
Când biciul crestează insemne de groază,
Când văile seacă sub săbii și teacă.

În mărăciniș, râșniri de prundiș
Își scutură poala să ghiftuie oala
Cu cioburi de scai în loc de mălai,
Cu scoarță aridă și foame gravidă.

Se-ntinde deșert sub aer inert
Pe cine să cert? Pe cine să iert?
Ar fi cel mai bine a-ncepe cu mine
Ridic eu povara…se-apropie vara.

Scot din insectar urmașii de car,
Golesc în hambar taler de cântar,
Scot la licitații câmp de irigații
Și declar străin ghimpele din spin.

Mai declar inapt, socotind a rapt
Furtul din grădină și ziua senină;
Înăbuș revoltă adunând recoltă,
Decretez iubire leac de fericire.

La nouă luni după vacanța de vară
s-a născut primăvara, firavă,
printre ghiocei și turme de miei.

La procesul de paternitate
se face dreptate:
primăvara nu poate să fie copilul din flori
al zăpezilor,
nici floare cu spin.

Primăvara s-a născut din suspin,
când cerul senin
și-a șters lacrima de nea,
picurând-o încălzită de soare
la rădăcina cu sevă de floare.

Struguri târzii sapă în vii
Noi anotimpuri din alte timpuri;
Boabele verzi curg în cirezi
A căutare de stropi de soare.

Vânturi cioplite duc în ispite
Vinuri nefierte și vremi inerte,
Seva de sânge care se plânge,
Înmugurirea și înflorirea.

Bruma de vară rupe din scară
Struguri cercei de pe fuștei;
Coase în haină struguri de taină
Și nasturi vechi fără perechi.

Paznici de struguri vând vița-n muguri
Stârnind furtună în vreme bună;
Niște bețivi, orbi, costelivi,
Toarnă-n butoaie apă de ploaie.

Atunci, vierul, ascute fierul
Să potcovească scara cerească:
Pune fușteii, învie mieii,
Scoate din juguri lacrimi de struguri

Sapă pământul, ară cuvântul,
Pune în doage semn să se roage
Să nu mai fie via pustie,
Când El, Vierul, repară cerul.

Cu cerbi și ciute
Cuvinte mute
Sapă izvor
În pungi de nor.

Poate sloboade
Cerul cu roade
Ploaie, să fiarbă
Firul de iarbă.

Poate că rutul
E începutul
Să coase iezii
Tihna amiezii.

Printre fiori
Doinesc viori
Imnuri de pace
Sub carapace.

Prind a vorbi
Și a iubi
Cuvântul mut
Și omul lut.

Vino lumină
Să stai la cină;
Punem pe masă
Inimi-mireasă

Inimi surpate
Dar curățate
De ploi de zgură
Și munți de ură.

În vreme bună
Piatra de lună
Râde la soare
A sărbătoare.

Pasc cerbi și ciute
Pășuni nemute,
Picură rouă,
Ninge și plouă.
Grâul în spic,
Ram de finic
Mustesc a rod
Pentru norod

Pentru copii
A bucurii;
Cad peste om
Frunze de pom.

Trăindu-ne viața frumos
vom mirosi frumos a viață.

Trăindu-ne viața complet
nu vor rămâne spărturi
în trăiri
pentru că vom purta peste piept
platoșa marilor noastre iubiri.

Trăindu-ne viața pe verticală,
suntem împuterniciți
să ridicăm orizontul în picioare,
să nu mai strângă pământul în chingi
între răsărit și apusul de soare.

Trăindu-ne viața în timpul ei
dobândim beneficii
dincolo de timp;

Ni s-a dat să trăim o singură viață
pentru a fi în drept
de a moștenii veșnicia
din eternitatea ei.

Câtă ură poți aduna,
tu, omule,
încât să o transformi
carnal în război?

La capetele lui
ar trebui să fie pace
și nu văd acolo oameni.

E război;
privesc spre cer
și nu spre pământ
ca nu cumva lacrimile,
atât de grele,
să-mi cadă peste picioare,
zdrobindu-le,
și să râmân olog.

Când copii flămânzi
și tremurând
trec plângând prin vamă,
țara mea săracă
are inimă de mamă.

Îi privesc cu milă niște fețe supte:
“Unde e tata, mami?”
“A rămas în țară, să lupte”.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »