Tulpina pâinii e în grâu
Și ramurile-i sunt în miez
Făini cu rădăcini la brâu
Mă cheamă-acasă să cinez.

Cuptoare-ncinse și răcite,
Într-un culcuș cu așternut,
Întind prin brațele de pite
Pământ de țară, nevândut.

Cu gândul la pâini ce se frâng,
La pâinea cu trup și tulpină,
Iau brazda în mâini și o strâng
Și brazda sloboade lumină.

Distanța între două mejde
E formă-trup, încă de țară,
Mai odrăslește din nădejde
Tulpina pâinii neamară.

Florile și-au schimbat petalele
cu aripi de fluturi;
să nu le scuturi
ca nu cumva zorile,
pornindu-și morile,
să macine zboruri întoarse,
prin ploi cu izvoare poroase.

Atunci morarii și carii
și frunzele uscate,
urzind la planuri,
ar trage avarii
în pâini îndoliate,
la margini de lanuri
cu aripi necoapte.

Însetatele flori și însetații fluturi
vor bea apă din ciuturi
iar apoi, săturați,
vor dansa dezbrăcați
în ultima ploaie
când cerul va prinde
curcubeie să-ndoaie.

Se moare până la urmă și de moarte bună,
Dar până atunci viața ajunge arvună
Căci mor împietriți, în picioare,
Acei ce așteaptă o rază de soare.

Se moare pe sens unic, se moare pe drum înfundat,
Se moare civil, se moare soldat,
Se moare savant se moare fără cunoaștere,
Dar cel mai mult se moare înainte de naștere.

Se moare sătul, se moare flămând,
Se moare sărind peste rând
Mor tineri, bătrâni de viață,
Mor focuri în cripte de gheață.

Mor zilnic apusuri de soare
Mor oamenii liberi și cei din-nchisoare,
Ferestre de timpuri se sparg
Și panglici de doliu se prind în catarg.

Prea tare ni-i frică de moarte
Când piatra s-a dat la o parte;
E drept că ne-apasă tăcerea
Dar, oameni, urmează-nvierea.

Singurătate:
tangenta constantă a exilului
acoperită de valuri
prăbușite peste ele însele.

Mândrie:
nu altceva decât o adâncime
de groapă în oglindă.

Tăcere:
capătul de linie al cuvintelor
care au uitat să se rostească.

Rugăciune:
culegere de cuvinte
corectate de Dumnezeu
în școala examenelor Sale.

Lacrimă:
– transpirație de fior
prin albia inimii
întoarsă la izvor-

Moarte:
pauza
dintre respirație
și veșnicie.

A afirma că pământul este rotund
înseamnă a-i lua dimensiunea de sferă,
a-i lua conținutul
și a-l reduce la cerc.

A-i lua omului suflarea divină
înseamnă a-i lua conținutul
și a-l reduce la țărână.

Țărână trecută prin cerc și clepsidră
torci sacii de timp prin viața aridă,
închei paranteza deschisă-n ființă
căci Tata îți face în cer locuință.

Între lupul dacic și lupoaica romană
s-a zămislit nația română
pe pietrele aurifere din Zarand
și spinarea Carpaților,
pe cursuri de ape spre Dunăre
și Tisa și Nistru,
chemate toate să-și dea întâlnire
la Marea cea mare .

Când se ară,
brazdele slobozesc sânge
care strigă până către surzi:
“Pământul țării se păzește
și nu se vinde”.

Deșertul se plânge de sete
Iar norii se plâng printre ploi
Că oamenii nu au rețete
S-aducă Edenul ‘napoi.

Oceanul se plânge de ape
Cu carii în dinți de ghețari
Când valuri forțează să scape
De legi cu porunci în lăstari.

Și lacrima plânge-n burduf
Iar ochii fac riduri în albia ei
O lume întreagă se plânge-n năduf
La capăt de scară ce n-are fuștei.

Se plânge chiar plânsul de plâns
Când steaguri coboară în bernă
Pleiade de stele s-au strâns:
Începe viața eternă.

Dacă ar fi să dai un titlu vieții,
cum i-ai spune?

Ia-ți timp de gândire
om de serviciu
și un indiciu
spre nemurire:
în sacrificiu
este iubire.

A fost odată un viitor
care mergând cu spatele
șchiopăta prin prăpastia
între a fi și a nu mai fi.

A fost odată un prezent
care ieri era viitor
și mâine “era” trecut,
mereu în așteptare,
mereu pe picior de plecare.

Oare ne îngrijim de el
să respire neîncetat a nemurire,
cu duh de eternă iubire?

Timpul veșniciei nu-i altceva
decât prezentul continuu.

Ia-ți iarnă frigurile îndărăt
Cele uitate-n spume de omăt
Și lasă primăvara să pleznească
Și ghioceii lasă-i să se nască.

Albinele să cânte la viori
Și să miroase aerul a flori
Iar curcubeul să promită pace,
Să facă plajă melcii prin găoace.

Să scriem “primăvară”-n calendar
Sculptând cu litere-n abecedar,
Rostim o rugăciune, tu și eu,
Căci iar ne binecuvântează Dumnnezeu.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »