Aripile întinse
sub rețeaua
de sârmă ghimpată
își zdrențuiesc visele
care flutură
ca o flamură de steag
ciudată…
apoi , se scutură

Înainte de a le rosti
scăldați cuvintele
în focul
inimii

puneți-le un brâu
de adevăr,
și măritați-le
cu florile de măr

le așezați pe creștet
coroana-nțelepciunii,
nu le opriți
să-și ia în candelă
lumina lunii

condori înaripați
lăsați-le să-și pună
spre a călca pe spini
și pe minciună

le învățați întâi de toate
a iubi
pe înțelesul omului
și-a inimii

Viața și moartea
-ca două roți
pe același ax-
se învârt invers…
până când
agățându-te de una
sfârșești întotdeauna
sub cealaltă

Trimițându-și
unii altora
solii de pace,
împărații nu contenesc
a-și arăta fiecare
armele lor
cele mai ucigătoare

Am găsit acasă
literele agățate în cuier
și pe masă;

cu literă mare
am format cuvinte
cum ai liniști
o mare fierbinte…

După care
din ele
voi pune
ultimul semn de întrebare
sub formă de vele ?

Verile mai poartă
Povara ninsorii
Macină morarii
Vânt cu roata morii

Călăuze oarbe
Ne arată drumul,
Înapoi în Rai
N-ajunge niciunul

Trupe dezertoare
Și surde și mute
Se dau la anunțuri
De trupe pierdute

Herghelii de cai
Pleacă-n căutare,
Când vor prinde aripi
S-or pierde în zare

Lungi turme, de miei
De lupi păstoriți
Pe sub coji de tei
Pasc meteoriți

Vârfuri retezate
De ninsori acide
Însoțesc călăii
Spre a le ucide

Văi răscumpărate
De tăieri de ape
Piaptănă cărări
De sub colți de grape

Fluturi, părăsind
Aripi colorate
Zboară zgribulind
Sub vreascuri sudate

Pauza vieții
Sună a intrare
Se dau veșnicii
La extemporale

Clopotu-și ferește
De sub dangăt poala
Oameni de zăpadă
Își tot rod zăbala

Vânează pigmeii
Monștrii uriași;
Hăitașii sunt zeii
Timiși de ocnași

Se plimbă stafii
Printer trecători;
S-au pus veșnicii
Peste muritori

Lumea cățărată
Pe spânzurătoare
Așteaptă semnalul
Să moară-n picioare

Rătăcesc condorii
Fără condorițe
Se dărâmă școala
Peste școlărițe

Pleoapa nu se-nchide,
Ochiul e uscat
Fețele livide
Stau la machiat

Forme de-nchinare
Au dezmoștenit
Testamentul care
Nu ne-a răstignit

Logodne-arestate
Că poartă inele
Au fost condamnate
Să bea tinichele

Blestemul destupă
Izvor de deșert.
O! iartă-mă, Doamne,
Că nu știu să iert!

peste libertate
s-au montat zăbrele
cerul îşi descoase
rochia de stele

iar la apa vie
sosesc deţinuţi
cu obezi la glezne,
flămânzi şi desculţi

idolii şi zeii
spumegă nervos
sub captivitatea
crucii lui Cristos

porumbeii păcii
zboară-aproape orbi
cu aripi întoarse
hăituiţi de corbi

vântul, fără aer,
e dus la-nchisoare
şi pe drum îşi dă
ultima suflare

mama şi copilul
cumpără-alăptări
s-au pus bariere
la intrări în gări

fetele fecioare
în rochii de seară
au venit la bal
cu masca de ceară

porţile intrării
scârţâie-a rugină;
când deschid ieşiri
parcă se închină

zaruri aruncate
se opresc pe cant
la marginea lumii,
în colţ de neant

moşu’ aşteptat
de copii, cu daruri,
nu va mai veni,
le-a pierdut la zaruri

olimpice flăcări
şi imnul din steag
s-au predat în grija
unui biet moşneag

forfota furnicii
peste muşuroi
pune mori de vânt
peste sacii goi

greierele palid
se duce la moară
să cânte a jale
apoi o să moară

la nunta de fluturi
nuntaşii rigizi
însoţesc flămânzi
roiuri de omizi

cărţile legate
şi-au luat vacanţa;
şcolile închise
nu-şi mai găsesc clanţa

roba judecăţii
se schimbă în roabă
balanţa dreptăţii
scârţâie-ntr-o roabă

zorii dimineţii
ajung pe furiş
pe noaptea polară
să pună afiş

polii se trezesc
să iasă afară
unde siluiesc
o zăpadă goală

vulpile şi-au scos
blana la vânzare
în ogrăzi de păsări
au găsit cazare

arcuşul aleargă
după o vioară
şi întors pe dos
urcuşul coboară

la ora tăcerii
este hărmălaie
liniştea o face
ropotul de ploaie

zânele se-ascund
printre jucării;
părinţii le-au prins
la furat copii

flamura din nor
nedesfăşurată
când dă de izvor
uită şi se-mbată

flăcări îngheţate
parcă se descarcă
de sosiri plecate
puse într-o barcă

vâslaşi în galere
au pornit revoltă,
peste bord se-aruncă
ultima recoltă

drumul către stele
ajunge un mit
pe poteci de fum
de meteorit

carul fără osii
iar s-a răsturnat;
cearceaful curat
a căzut din pat

cocoşii de munte
au furat ecoul
iar învingătorii
îşi ucid eroul

dragostea scrisorii
oprită în pantă
o deschid trişorii
trimişi de amantă

vorbele de duh
s-au făcut blestem,
se-mbarcă destinul
într-un tren de lemn

schimbarea schimbării
răceşte tăciunii
în cercul pierzării,
pe arcul minciunii

filonul de aur
din mijloc de munte
se scoate la schimb
pe coji de grăunte

la academia
de făcut atei
savanţii lucrează
la alţi dumnezei

Ca în canonade
Lungi de bătălii
Cad în dezacorduri
Corduri încă vii

Osândiți la moarte
Donatori de viață
Sunt siliți să poarte
Apele din gheață

Luturi fărâmate
Cumpără olarul;
Peste lumi uitate
Se răstoarnă carul

Furând întuneric
De la trădător
Umbre rătăcesc
Fără-nsoțitor

Ajungând la ape
Noatea, să se spele
Umbrelor le umblă
Apele sub piele

Zori de zi așteaptă
Noaptea să se ardă
La-mpărțit lumină
Stau la rând și rabdă

Și pentru tot omu’
S-a hrăzit o viață:
Unii mai la coadă,
Alții mai în față

Restanțe restante
Către datorii
Și-au luat vacanțe
De la ageamii

Mari aglomerații
S-au pus în rucsac
Printre constelații
Luceferii tac

Lumea face tumbe
Pe un povârniș;
Învelită-n umbre
Va trece furiș

După ce se storc
Ploile-n ninsoare
Ghețari-și întorc
Fața către soare

Cioburi de lumină
De umbre călcate
Peste carantină
Zac împrăștiate

Sulițe-ascuțite
De fier și alamă
Se iau la cuțite
Pe tăiș de lamă

În fățărnicie
Măștile ascund
Focul veșniciei
Cum ar fi rotund

Căi întortocheate
Se-așează sub pași
Leacuri deocheate
Lăsăm la urmași

La examinări
Vin restanțieri
Ei pun întrebări
Aşteptând tăceri

Viitoare fete
Încă nenăscute
La bâlci, lângă târg,
Sunt deja vândute

Carul, fără osii,
S-a anchilozat,
A silit pădurea
Să crească în sat

Veștile sosite
Zilnic de pe front
Le opresc tâlharii
Să le pună-n cont

Când cutează râsul
Să urce pe zid
I se pune mască
Omului livid

O rădăcinare
Dezrădăcinată
Se urcă pe iederi
Spre a fi salvată

Vânturi rătăcite
Nu încap pe drum
Focuri buimăcite
Sculptează în scrum

Zei dezmoșteniți
De zei prefăcuți
Am văzut chirciți
În cete de muți

Ies de la vopsit
Păsări colorate
Cu aripi tocite
Legate la spate

Verticalității
Despuiat de goală
I se sapă șanțuri
Pe orizontală

Se dau lupte grele
Între paranteze
Nu cumva , cuvântul,
Să mai evadeze

Între metereze
Și-ntre baricade
Se-mparte-nmulțirea,
Adunarea scade

Pe cer, avioane,
Într-un dans penibil
Fac acrobații
Fără combustibil

Vocile din șoapte
Nu mai au ecou
Inimi se mai zbat
Prinse în lasou

Șoareci și pisici
S-au asociat
Verile prea mici
S-au scos la iernat

Planuri mari, din plan,
Nu mai au substanță
Mintea sănătoasă
E în transhumanță

Rădăcini de flori
Urcă pe tulpină
Spre a-nfiora
Grâul din neghină

Nori sălbăticiți
De doruri de ploaie
Bolți peste deșert
Se pricep să-ndoaie

Fântâna săpată
Oameni să adape
Naufragiază,
Se-ngroapă sub ape

Pământ vindecat
De colții de grape
Focuri prea încinse
Vindecă sub ape

Se vindecă rana
Încă nerănită
Se aude vorba
Încă nevorbită

Când plouă cu stele
Înmuiate-n nori
Împărțiți inele
La colindători

Când plouă pe cântec
Armonii divine
Întoarceți pe pântec
Viori, să suspine

Învelind iubirea
Cu fața, pe spate,
Vine răsplătirea
În Eternitate

O limbă ciudată
Ne-nvață a spune
Că lumea aceasta
E din altă lume

Desagi cu iluzii
Sosesc din import
Corabia vieții
Se pierde de port

Foarfeci ruginite
Încă decupează
Imagini strivite
Care dormitează

Heruvimi păzesc
Încă Pomul vieții
L-au văzut pe om
Culegând scaieții

Forme contondente
Prind a se roti
Extrăgând cu gheare
Nopțile din zi

Semințe necoapte
Vând semănătorii;
Cu raze de noapte
Se despică norii

Se adună îngeri
În cer, la solfegii
Pe pământ, păgânii
Își omoară regii

Moare condamnată
Orice năzuință
Până și-ndoiala
Mușcă din credință

Mai vorbesc ocnașii
Despre evadare
Cum să ia cu ei
Bulgării de sare

Dinspre Răsărit
Au pornit iar magii
Omului smintit
Să-i moaie posmagii

Se târăsc soldații
Ca niște reptile
Pe sub lumi de gheață
Să pună fitile

Sub gardu-nchisorii
Niște deținuți
Probează obezi
Spre-a nu fi desculți

Își trag peste mâini
Ca și o mănușă
Unul după altul
Un fel de cătușă

Prin livezi de meri
Gerul a trecut…
Pomi înfiorați
Se dau la rebut

Vulpile polare
De foamete stoarse
Ies la vânătoare
Cu blănuri întoarse

Ghețari rătăciți
Trec ecuatorul
Brutari adormiți
Au răcit cuptorul

Valuri cufundate
În adânc de mare
Încarcă în bărci
Resturi de vapoare

Fluturii miopi
Cu ‘aripe’ rupte
Niște flori de gheață
Dau să le sărute

Și tancul și tunul
Au în guri torpilă
Să tragă în pace
Fără nici o milă

Viorile sparte,
Cu corzile rupte
Cad în dezacord
De-a pleca la lupte

Verile-s mai scurte
Iernile-s mai lungi
Ca la închisoare
Zilele au dungi

Iernile-s mai lungi
Verile mai scurte
Cerul rupt sub stele
Se răstoarnă-n curte

S-au săpat fântâni
Pe lângă izvoare
Peste libertate
S-au montat zăvoare

Vânători vânați
De alți vânători
Au trezit vânatul
Să moară în zori

Ploile de vară
Binecuvântează
Ploile cu nopți
Încă bombardează

Bunicile torc
Din ultimul caier
Artiști fără mâini
Sculptează în aer

Valuri înspumate
Se lovesc de maluri
Maluri obosite
Se-neacă în valuri

Razele de soare
Din ceruri coboară
Pe un fel de scară
Ca un fel de de sfoară

Crinii rătăciți
În hățiș de spini
Aduc a uitatul
Om între străini

Oile de vară
Urcă la iernat
Trăgând după ele
Rădăcini de sat

Păstorii îmbracă
Șube descusute
Miori carnivore
Mărșăluiesc mute

Staule așteaptă
Turme în ocol
Cu buciumul spart
Fără protocol

Cai sălbăticiți
Nu pasc, nu nechează
Câinii otrăviți
Nu mai stau de pază

Împărați și robi
Se așează jos
Să vadă minuni
Prin Isus Cristos

Și vine Isus,
Se spală pe mâini
Înaintea lor
Înmulțește pâini

Și apoi se-apleacă
Dinspre cer spre mare
Pe supuși să-i spele
Umil pe picioare…

Prin gratii, fantome
Se-ntind să mai vadă
Cum lumea, la moarte
Se-așează la coadă

Nisipuri de aur
Se-ncarcă-n corăbii
Se dă un tezaur
Pe gloanțe și săbii

Inelul logodnei
În timp ce dansează
Dă semne miresei
Că el divorțează

Toiagul lui Moise
Lovește în mare
Spre maluri, spumate
Vin valuri călare

Se vând veșnicii
La târg, ilicit,
Un șarpe înșală
Cu capul strivit

Când plânge Golgota
Martirii și pruncii
Mulțimea se urcă
În spatele crucii

Mai sună sirene
Să dea înștiințare
Că nu mai sunt locuri
Se moare-n picioare

Pustiuri întinse
Fac rugă să plouă
Și sorb însetate
Din stropul de rouă

Săracii s-au strâns
Să facă un bal
Și blidul de linte
Se-mparte egal

Cărări agățate
De drumuri surpate
Se-nfundă în smârcuri
Și nopți sfâșiate

Se-ntorc împărații
De la cotropit
Controlul din vămi
Nu i-a mai oprit

Se vindecă rana
Doar luându-și hrană
Durerea ascunsă
Într-o altă rană

Temnițe deschise
S-au aerisit
Deținuții-s scoși
Toți la zugrăvit

Cascade purtate
De valul de apă
Cu voal de mireasă
Se aruncă în groapă

Peste dinți de lapte
Ca și la reptile
Ies colți otrăviți
La niște copile

La gurile sobei
Se aduc cărbuni
În care se-ascund
Guri de văgăuni

Vulturi hămesiți
Se reped în arii
Scormonind țărâna
Ca și niște carii

Orașe întregi
Se scot la mezat
Noaptea , pe furiș,
Într-un colț de sat

Fetele fecioare
Încă se-mbăiază
Îspite cu prinți
În jur le dansează

Cârduri lungi de păsări
Desprinse de cârmă
Se pierd încâlcite
În rugini de sârmă

Ca după furtună
Dezertează norii
Când mânați de stele
Vin colindătorii

Ospitalitatea
Invită dușmanul
La ultima cină
S-aducă arcanul

Pentru-a apleca
Frunțile în tină
Demonii se fac
Îngeri de lumină

Zeii rătăciți
Printre muritori
Desculți și răciți
Trec printre strâmtori

La balul cu măști
Pe post de ispite
Țopăie în găști
Fețe văruite

Nu suntem orfani
Și nu suntem singuri
Câtă vreme inimi
Locuiesc în sâmburi

Oamenii au voie
Veșnic să trăiască
Dacă îndrăznesc
Din nou să se nască

În noaptea asta rece, autumă
A nins peste livada mea , cu brumă
Și merele încă neadunate
Se zgribulesc cu promoroaca-n spate

Iar salcia-aplecată peste apă,
Din pojghița de gheață se adapă
Ne-nchipuit de tristă, răvășită
Se reazămă de aer, despletită

Sub rocia ei, altădată faldă
Nu vin fecioarele, furiș, la scaldă
Nu mai coboară păsări dintre nouri
Să se îngâne-n cânturi și ecouri

« Postari mai noi — Postari mai vechi »