O limbă ciudată
Ne-nvață a spune
Că lumea aceasta
E din altă lume

Desagi cu iluzii
Sosesc din import
Corabia vieții
Se pierde de port

Foarfeci ruginite
Încă decupează
Imagini strivite
Care dormitează

Heruvimi păzesc
Încă Pomul vieții
L-au văzut pe om
Culegând scaieții

Forme contondente
Prind a se roti
Extrăgând cu gheare
Nopțile din zi

Semințe necoapte
Vând semănătorii;
Cu raze de noapte
Se despică norii

Se adună îngeri
În cer, la solfegii
Pe pământ, păgânii
Își omoară regii

Moare condamnată
Orice năzuință
Până și-ndoiala
Mușcă din credință

Mai vorbesc ocnașii
Despre evadare
Cum să ia cu ei
Bulgării de sare

Dinspre Răsărit
Au pornit iar magii
Omului smintit
Să-i moaie posmagii

Se târăsc soldații
Ca niște reptile
Pe sub lumi de gheață
Să pună fitile

Sub gardu-nchisorii
Niște deținuți
Probează obezi
Spre-a nu fi desculți

Își trag peste mâini
Ca și o mănușă
Unul după altul
Un fel de cătușă

Prin livezi de meri
Gerul a trecut…
Pomi înfiorați
Se dau la rebut

Vulpile polare
De foamete stoarse
Ies la vânătoare
Cu blănuri întoarse

Ghețari rătăciți
Trec ecuatorul
Brutari adormiți
Au răcit cuptorul

Valuri cufundate
În adânc de mare
Încarcă în bărci
Resturi de vapoare

Fluturii miopi
Cu ‘aripe’ rupte
Niște flori de gheață
Dau să le sărute

Și tancul și tunul
Au în guri torpilă
Să tragă în pace
Fără nici o milă

Viorile sparte,
Cu corzile rupte
Cad în dezacord
De-a pleca la lupte

Verile-s mai scurte
Iernile-s mai lungi
Ca la închisoare
Zilele au dungi

Iernile-s mai lungi
Verile mai scurte
Cerul rupt sub stele
Se răstoarnă-n curte

S-au săpat fântâni
Pe lângă izvoare
Peste libertate
S-au montat zăvoare

Vânători vânați
De alți vânători
Au trezit vânatul
Să moară în zori

Ploile de vară
Binecuvântează
Ploile cu nopți
Încă bombardează

Bunicile torc
Din ultimul caier
Artiști fără mâini
Sculptează în aer

Valuri înspumate
Se lovesc de maluri
Maluri obosite
Se-neacă în valuri

Razele de soare
Din ceruri coboară
Pe un fel de scară
Ca un fel de de sfoară

Crinii rătăciți
În hățiș de spini
Aduc a uitatul
Om între străini

Oile de vară
Urcă la iernat
Trăgând după ele
Rădăcini de sat

Păstorii îmbracă
Șube descusute
Miori carnivore
Mărșăluiesc mute

Staule așteaptă
Turme în ocol
Cu buciumul spart
Fără protocol

Cai sălbăticiți
Nu pasc, nu nechează
Câinii otrăviți
Nu mai stau de pază

Împărați și robi
Se așează jos
Să vadă minuni
Prin Isus Cristos

Și vine Isus,
Se spală pe mâini
Înaintea lor
Înmulțește pâini

Și apoi se-apleacă
Dinspre cer spre mare
Pe supuși să-i spele
Umil pe picioare…

Prin gratii, fantome
Se-ntind să mai vadă
Cum lumea, la moarte
Se-așează la coadă

Nisipuri de aur
Se-ncarcă-n corăbii
Se dă un tezaur
Pe gloanțe și săbii

Inelul logodnei
În timp ce dansează
Dă semne miresei
Că el divorțează

Toiagul lui Moise
Lovește în mare
Spre maluri, spumate
Vin valuri călare

Se vând veșnicii
La târg, ilicit,
Un șarpe înșală
Cu capul strivit

Când plânge Golgota
Martirii și pruncii
Mulțimea se urcă
În spatele crucii

Mai sună sirene
Să dea înștiințare
Că nu mai sunt locuri
Se moare-n picioare

Pustiuri întinse
Fac rugă să plouă
Și sorb însetate
Din stropul de rouă

Săracii s-au strâns
Să facă un bal
Și blidul de linte
Se-mparte egal

Cărări agățate
De drumuri surpate
Se-nfundă în smârcuri
Și nopți sfâșiate

Se-ntorc împărații
De la cotropit
Controlul din vămi
Nu i-a mai oprit

Se vindecă rana
Doar luându-și hrană
Durerea ascunsă
Într-o altă rană

Temnițe deschise
S-au aerisit
Deținuții-s scoși
Toți la zugrăvit

Cascade purtate
De valul de apă
Cu voal de mireasă
Se aruncă în groapă

Peste dinți de lapte
Ca și la reptile
Ies colți otrăviți
La niște copile

La gurile sobei
Se aduc cărbuni
În care se-ascund
Guri de văgăuni

Vulturi hămesiți
Se reped în arii
Scormonind țărâna
Ca și niște carii

Orașe întregi
Se scot la mezat
Noaptea , pe furiș,
Într-un colț de sat

Fetele fecioare
Încă se-mbăiază
Îspite cu prinți
În jur le dansează

Cârduri lungi de păsări
Desprinse de cârmă
Se pierd încâlcite
În rugini de sârmă

Ca după furtună
Dezertează norii
Când mânați de stele
Vin colindătorii

Ospitalitatea
Invită dușmanul
La ultima cină
S-aducă arcanul

Pentru-a apleca
Frunțile în tină
Demonii se fac
Îngeri de lumină

Zeii rătăciți
Printre muritori
Desculți și răciți
Trec printre strâmtori

La balul cu măști
Pe post de ispite
Țopăie în găști
Fețe văruite

Nu suntem orfani
Și nu suntem singuri
Câtă vreme inimi
Locuiesc în sâmburi

Oamenii au voie
Veșnic să trăiască
Dacă îndrăznesc
Din nou să se nască

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website