Respect trecutul
pentru că el nu se schimbă niciodată;
cine îl ocolește
ajunge de trăiește în minciună,
cine trece prin el
fără a băga de seamă
îl va repeta
în părțile lui negre;
cine vrea să-l schimbe
se înșeală singur
și cine îl fură,
rămâne sărac.

Trecutul
nu se schimbă niciodată;
doar oamenii sunt schimbători
și odată cu ei
viețile,
când abrupte,
când paralele,
mereu pe muchiile timpului
dintre două netimpuri

O trecere continuă
între ceea ce nu mai este
spre ceea ce nu știi
cum va fi…
… O trecere:
când în goană,
când târâș,
însoțită întotdeauna
de ranița incertitudinii
și sacul de merinde
al speranței…

O vreme a ceea ce va fi,
ce vom ajunge,
cum vom ajunge,
pe ce căi
și cu cine (.?! …)
Te văd .
Te simt.
Te aud
dincolo de ușa închisă
la care bat.

După modul de vieţuire al copacilor
ar trebui să rămânem statornici
locurilor în care ne-am născut
şi am crescut,
să nu lăsăm buruienile
să se hrănească din acelaşi loc cu rădăcinile.

După modul de vieţuire al păsărilor
ar trebui să stăpânim cerul
şi din când în când, doar,
să atingem pământul,
nu cu aripa,
ci cu odihna picioarelor,
iar copacii
cu forma cuiburilor de vreascuri.

După modul de vieţuire al peştilor,
doar apele ar trebui stăpânite
iar restul nu-i decât mediu ostil.

După felul de vieţuire al animalelor
teritoriile vieţii ar trebui să fie pădurile
şi desişurile
şi pustiurile,
iar noi, să devenim prădători prădaţi.

După înţelepciunea de vieţuire a lui Dumnezeu
am primit în stăpânire pământul
şi apele
şi copacii
şi peştii
şi animalele
şi… cerul…
între răsăritul şi apusul soarelui
care se cheamă Viaţă.

Urmele de gând
au formă de paşi,
mai mari sau mai mici,
sau paşi uriaşi

Ele pot lua formă
de tăietură,
muşcătură
sau arsură,
ori trup de ură.

Urmele de gând
te pot reteza,
te pot înseta
sau pot vindeca;

Altele au formă de aripă,
de mers aplecat,
de răceală şi gripă
ori de fân adunat

Urmele de gând
mai ştiu a cânta,
a binecuvânta;
cu forme de paşi
-ca inima bună-
mai ştiu săruta
şi-nfiora o strună…

Urmele de gând
au formă de sfoară
cu care te trag
din ape afară,
sau formă de ştreang
atunci când omoară

au formă rotundă
cu care-mpresoară
şi dintre străini
ne strecoară

Sunt urme de gând
care plâng,
aşteaptă la rând
şi se frâng…

Sunt urme de gând
cu forme de rai,
sunt gânduri în urme
plângând peste nai

Sunt forme de gând
-cu muguri în ele-
ce pun o cărare
luminii cu vele
din temniţa stelei rebele

Sunt urme de gând
stăpâne pe vânt…
purtând nemurirea.
Pe aripile lor
s-a născut iubirea
între cer şi pământ.

Cum de am răni
dintr-un război
în care nu am fost?

Poate că războiul
m-a invadat, spionat,
m-a învăţat pe de rost;

…şi nu şi-a trimis rănile
la mine să cerşească,
ci le-a trimis pe-ascuns
cu gând să cotropească.

Pe drumul şerpuit în lumea de condens
Veneau cuvintele, plângând, pe contrasens
Cu haine zdrenţuite, desculţe şi flămânde
Mânate de la spate cu bice de osânde

Nu scijeliri de bici, nu haine zdrenţuite
Aduc păcate şi aduc ispite:
Hăitaşii hămesiţi de foc şi sânge
Au pus pârjol pădurii care plânge

Pe drumul şerpuit către ieşire
Erau cuvinte şi era pădure;
Nişte năluci în formă de gonaci
Ne-au pustiit şi ne-au lăsat săraci.

Lanţul care nu s-a rupt
are în el
armătura firului
furată
de la păianjenul de fier.

Încercate prin frig
Apele cerului
Se însoţesc cu forme de stele
Să-şi dăltuiască praful
În plapuma albă de omăt a misterului.

Pe cărări şerpuitoare
te-ntâlneşti cu şerpii
doar în răsărit dansează
răsăritul ierbii

printre smârcuri încâlcite
bântuie şacalul
vântul potcovit cu nori
deşeuează calul

omul cu tălpile goale
se-aşează la cină
îngeri cu stele în poale
seamănă lumină

« Postari mai noi — Postari mai vechi »