Pe drumul şerpuit în lumea de condens
Veneau cuvintele, plângând, pe contrasens
Cu haine zdrenţuite, desculţe şi flămânde
Mânate de la spate cu bice de osânde

Nu scijeliri de bici, nu haine zdrenţuite
Aduc păcate şi aduc ispite:
Hăitaşii hămesiţi de foc şi sânge
Au pus pârjol pădurii care plânge

Pe drumul şerpuit către ieşire
Erau cuvinte şi era pădure;
Nişte năluci în formă de gonaci
Ne-au pustiit şi ne-au lăsat săraci.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website