Singura formă de cheiE
E
Litera “E”
şi pentru El şi pentru Ea
şi pentru Ei şi pentru ELE
pentru Elev şi Elevă
pentru EgalitatE, dreptatE,
chiar şi pentru lacătE încuiatE

cheiE pentru sufletE,
dăruirE pentru dragostE,
călăuzirE pentru orbirE,
ascultarE pentru răbdarE,
bucuriE şi veseliE
pentru omemiE

mai E
mângâerE şi puterE, pentru durerE
uimirE în privirE,
mirarE în aşteptarE
speranțE la restanțE
nădejdE E în litera”E”

mai deschidE ferestrE celesE
şi terestrE,
aducE hrănirE în pitE
desfacE cătuşE,
striveştE ispitE,
stingE din setE,
le-mbracă în miresE
pe fetE

țesE covor de culoarE,
punE în iubirE candoarE,
aducE mioarE-n câmpiE
şi facE din pietrE Biserică viE

cu liter”E”
se poatE spunE:
DoamnE,
TE iubeştE creația
mâinilor TalE!

Încă se ascunD
sub boabe de prunD
Destine cu har,
Destine cu Dar
Destine cu roD
în ochi de năvoD

şi fac din Deşertul ariD
ieşiri de izvoare prin ziD
din Drumuri de ape cânD roD
arcaDe de “ancori” pe poD
muşcânD flămânD
din Daruri de colinD
pâini coapte şi calDe,
nădejdi, aburinD
în podul din palme

fac din popor nomaD
grădină de răsaD,
din Dorul unui gânD
o lacrimă plângânD ,
din forme fără fonD
încolonări în ronD,
din brazDa unui riD
călăuziri de ghiD

Dacă se pun toți Diavolii
la rânD
Din corD nu vânD,
chiar Dacă roD aviD
Din marginea de bliD

aprinD plângânD în Duhul meu
un Dor etern
de Domnul Dumnezeu

aşa sunt eu,
cel care arD
ca-ntr-un refren
lumini din garD
lângă EDEN.

Cu litera “C” începe Cuvântul
începe Cărarea
şi Calea Cea largă
şi Calea îngustă
începe cu ea Căutarea

Credința şi Curățirea
Cartea şi Citirea,
Cântul şi Cântarea
Căderea şi Chemarea,
Cârmaci şi Corăbii şi Cârmă,
Cuțitul lui Cain când Curmă

cu litera”C”
încep Căsnicii, şi Casă de piatră
Curând şi Copii;
Cocoşul începe Cântatul,
Cristalul începe Curatul
Un Cerc înconjoară cilindrul
Crăciunul începe Colindul

Cămara şi Coşul cu fructele Coapte,
începe Cititul dar şi Călimara
Cămaşa şi Crucea,
Coroana de spini şi Cristos

Se-aude-o suflare de vânt,
de Duh sfânt:
Eu sânt Cel Ce sânt.

După ce s-au spălat,
în ape care sorB
toate culorile s-au îmbrăcat
în alB,
curățindu-se de colB
şi de omul orB
şi de negrul de corB

îşi scutură nuanța de cioB,
smerindu-se-n roba de roB”
pensula nu-ncinge în hârB
iar Iuda livid nu-ncinge în Blid;

Buruenile din vraciuri
nu mai fierB
şi nu rămâne pădurea fără cerB,
se scoală şi umblă cel slaB
ținându-l de mâini pe Bolnav

scobesc mucegaiul din hriB
îl scoală la muncă pe scriB,
desfac din strânsori de şuruB
perfectele forme de sfere şi cuB.

Cu A începe alfabetul
dar şi Abecedarul,
Adam a fost primul dintre noi
şi EvA a fost şi ea;

cu Amnarul a început focul,
cu Alunecarea a început Aron jocul
cu Ascultarea incepe înțelepciunea
şi cu Adăparea din Duh rugăciunea

cu Apărarea începe Atacul
Aratul începe cu Acul,
Avalul începe-n Amonte,
Adâncul, în inimi de sonde

cu Aerul şi Apa începe viața,
Apusul Aduce mai Aproape dimineața
întunericul începe cu Adormirea
cu Auzul începe trezirea
cu Ascultarea începe tăcerea
şi cu Ascultarea de Dumnezeu
începe învierea

cu Anunțul trâmbiței de sus
începe Apelul de dimineață al îngerilor
la Apariția lui Isus.

O, da!
cu AVA
au început toate să îneapă.

LITERA “Ă”

Nu-i aşa că țin de viațĂ
aşa de multe cuvinte
care se termină cu litera “Ă”?
spre exemplu :

inimĂ , hranĂ şi hainĂ,
fântânĂ, adâncĂ, mănâncĂ,
credințĂ, pocăințĂ, biruințĂ ,
ştiințĂ, căințĂ, ființĂ,
iubitĂ, născutĂ, iertatĂ,
crescutĂ, hrănitĂ, udatĂ,
luminĂ, seninĂ, divinĂ

şi frunzĂ şi ramurĂ şi rădăcinĂ,
mireasĂ, frumoasĂ,
acasĂ, şi masĂ
şi mamĂ şi tatĂ
şi moarĂ si țarĂ
fântânĂ şi apĂ,
căldurĂ şi pitĂ si gurĂ,
sau casĂ curatĂ
şi țărânĂ învitĂ

Şi ar mai fi:
boalĂ dar şi speranțĂ,
viruşi cu tulpinĂ
dar şi medicinĂ
artrozĂ dar şi osmozĂ,
parezĂ
sau pur şi simplu : fotosintezĂ,
şi mai ales :
primăvarĂ, varĂ,
toamnĂ si iarnĂ,

O! da!
toate sunt legate cu ațĂ
de viațĂ
si ar mai fi ceva:
această hranĂ şi
sfântĂ învățăturĂ
din ScripturĂ
care ține de viațĂ veşnicĂ
fără de care viața vremelnicĂ
e doar o eclipsĂ,
din GenezĂ şi până
în ApocalipsĂ.

ExistĂ-o balanțĂ,
ExisĂ supremĂ instanțĂ,
ExistĂ speranțĂ!

FORMĂ DE EA

Inima mea şi inima ta
au forma aceea de ea;
am mai văzut doar gândul
în forma inimii
şi uneori,
păsările în zbor,
când aripile lor bat
în mod asemănător,
în ritmuri domoale
cu inimi doar sieşi egale

Mai este ceva:
mai este lacrima ;
doar ea se aseamănă
cu o jumătate de inimă;
şi atunci când e geamănă,
adică lacrima mea
unită cu lacrima ta,
are forma deplină de ea.

Oare de ce toate cuvintele
următoare
au în finalul lor
litera”T”
litera aceasta sub formă
de cruce?:

sfârşiT sau terminaT,
morT sau drogaT şi păcaT,
mormânT, înfrânT sau frânT,
trisT, AnticrisT,
deşerT şi inerT,
absenT şi uitaT, şi păcaT
obosiT, rătăciT, împietriT,
trecuT, sau vânduT,
resemnaT ,prădaT, încătuşaT,
loviT şi striviT
pierduT sau rebuT
pustiiT , părăsiT ,osândiT,
aruncaT, ofiliT sau uscaT,
omorâT, doborâT,
zdrobiT,,prăbuşiT, răstigniT.

până şi ultimul semn
din alfabeT,
adică litera “zeT”
se pronunță tare sau încet
amar sau dulce,
cu “T”-ul acela
sub formă de cruce…

Când înfloresc trandafirii
Să nu le culegeți spinii,
Nu cumva să se sugrume
Trandafirii fără nume

De la crini nu furați rochii
Voi și vracii și deochii,
Nu vărsați mirosul lor
Din petala florilor

Florile cu ochi de iriși
Vindecați-le de pârâși
Că le-or vinde pe minciuni
În târgul de uscăciuni

Mugurii în pui de floare
Nu-i striviți în cingătoare,
Nu cumva să moară-n noapte
Făr-a face fructe coapte.

Profesor drag,
profesor scump
profesor… rar,
de ziua ta
îți dau cadou
abecedar

Citește-n el,
citește rar,
cu ochii uzi,
apoi, te scoală

căci vin la scoală
în uniforme
ei, pruncii cruzi,
să te transforme.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »