Nu lacrima doare
ci rădăcina ei
iar locul din care se smulge
rămâne pentru totdeauna
gol

şi locul pe care-l atinge
înfloreşte a ocean răzvrătit
ori a foc topitor

nu,
lacrimile nu dor niciodată;
ele doar defilează în şir
una după alta,
dând inimii onor
în valea cu mir,
unde obrajii și lujerii
le purifică talpa.

Nu vă lăsați viața gaJ
la Diavol în garaJ,
ca nu cumva, călcând pe Jar
să pierdeți Jertfa dată-n dar
la ultimul baraJ

în care Jug vă prind Jelanii
după viața Jefuită?
şi care Judecăți Jihade
vă despărțesc de vin şi pită?

cu ce Jetoane, în ce Jocuri
-la licăriri de lumânări-
lăsați să Junghie “norocuri”
cu Jumătăți de întrebări?

Jilave Jilțuri Jupuite
în Jungla lor Jubiliară
vă vor Jura minciuni dospite
şi nu veți mai ieşi afară

lăsați Jivinele în Junglă!
nu fiți creştini pe Jumătate!
ieşiți din rătăcirea lungă!
intrați în cer fără păcate!

cât vei fi şi cât vei dăinui
învață a te împrieteni
cu litera”I”

şi vei găsi întâlni
Inimi Imaculate
Ieşiri din încercuiri de Inamic,
Intrări în iubire,
ieşiri din nimic,
Ispăşiri de iad,
iertări de păcate

Izbăviri de Inele de Idoli;
vei scăpa din coarne de bivoli;
vei fi aruncat în gropi adânci de lei
vei fi silit oțetul să îl bei
te vei sui pe dealul Căpățânii
după Isus
vei izbândi duşmanii şi păgânii
şi nu vei fi răpus

şi veți intra în cer
cu Isac şi Iacov
cu Iov şi Isaia,
cu Ioan şi Ilie,
cu Ieremia,
cu fii lui Israel,
acolo unde vă aşteaptă
Emanuel,
adică Mesia.

v-aşteaptă la masa întinsă
cu pâine şi vin,
v-aşteaptă-mbrăcați
în haine de in
să vă arate Iertarea pentru
coroana de spin.

Reține-mi în loljă un loc la teatru
Spectacolul lumii să-l văd;
Eu sunt un actor iar tu eşti un altu’
Şi piesa e dramă- prăpăd

În ultimul act, din ultima piesă
Să faceți ieşirea spre cer;
Căci îngeri păzesc ieşirea din lesă
Teatru-i doar troc efemer.

Dă-mi Doamne tărie să nu fiu actor
Mă fă mesager al al Duhului Sfânt
Să spun pretutinden: -actorii nu mor
Şi Domnu’ în cer i-aşteaptă curând

Să te împaci cu rana
şi să-i aduci iertare,
potoleşte ura dăriundu-i
un buchet de dragoste

vindecă uitarea
cu amintirile tale cele mai dragi
iar măinii ridicate
întinde-i mâna prieteniei tale

dăruieşte furtului ceea ce
a uitat să fure,
du înapoi ramura
ruptă din pădure

carelor de luptă
potcoveşte-le roțile
cu caiele de pace
întoarce plecările
cu aşteptări de dor
când dorm mările
şi când vuietul lor
se coace

plăteşte în locul celui care
te-a furat
iar celui care te loveşte
intoarce-i şi celălalt obraz

îndrăzneşte a duce
povara celui care te biciuieşte;
biruieşte, biruieşte toate înfrângerile până la cruce

scoate din fântână apele amare
şi umple-o înapoi
cu lacrimile tale

izvoarelor, când le e sete
deschide-le inima ta, să bea,
ca nu cumva să sece

înainte de a te culca
ară cu lacrima pocăinței
drumul între Gabata
şi Golgota după semnul
luminos al credinței!

să nu te împaci cu păcatul!
aruncă-l în adânc
în iazul de foc!
să nu te împaci cu păcatul
niciodată şi deloc!

Ştiați că frunzele sunt steagurile
copacilor pe care
şi le flutură verzi şi biruitoare
până când
inamicul vreme şi inamicul timp
le înving

Atunci frunzele coboară în bernă,
în vreme ce
în coapsele copacilor
deja se țes forme de muguri
care să înalțe
alte steaguri, vremelnic
biruitoare.

-De ce nu încărunțesc frunzele?
-Pentru că au numai dreptul să ruginească
şi, pentru că,
din respect pentru ramuri
le lasă pradă zăpezilor
să le încărunțească

-De ce nu vorbesc frunzele?
-Ele vorbesc numai în şoapte,
dacă nu le auzi
tu, omule,
ai o problemă de ascultare

-De ce nu plâng frunzele?
-O! cum să nu plângă?
numai că o fac doar noaptea
când tu, omule, dormi;
dacă nu crezi,
du-te dimineața la copaci
şi vei vedea forma lacrimii
în boabele de rouă.

Mai sunt cuvinte care țin în Hăț
ne țin în Ham, ne Hărțuiesc,
Hrănesc Hotarul Hoardelor de Huni,
bisericile Hram Hirotonesc

încă Horesc Hârdaele în Hrube
Haotic Herghelii pornesc sirene
Hingherii Hingheresc să-şi facă şube
Hăitaşii Hăituiesc din nou Hiene

Hornari escaladează Himalaia
Hoții “cinstiți” fac planuri pentru craH,
Hipnozele instigă Hărmălaia,
se scutură Halatele de praf

se Hotărăsc Hibridic şi Hidos
scormonisiri de cloace-n Heleşteu;
Hai să purtăm doar chipul lui Hristos!
Familia e Har de Dumnezeu.

ajunG să înjuG
în coarne de pluG
pe cei ce ogoare distruG

îi văd sub catarG
pe cei care raG
când imnul se-nalță în steaG

ajunG să străpunG
furnalul de friG
atuncea când striG

când focuri din ruG
ajunG de străpunG
pe cei care fuG,
toiagul lui Moise
mai scoate din juG

mai plânG când se frânG
iar trupuri de pâini
aş vrea să alunG
pironul cel lunG
din cruce şi mâini

reneG si reneG
păcatul întreG
şi traG peste praG
în Gura de rai,
candoarea din nai

mă roG şi mă roG
să nu fiu oloG,
să merG, să alerG,
să striG bucuros
că vine Cristos!

cine Fură litera “F”
Fură din Foc şi Fură
Ființa din Făptură

îi Fură Fericirii Feeria
iar Fetelor le Fură Fecioria
Fântânii răpeşte Firavul izvor
ia Fluierelor Fermecele lor

Fluturelui îi Fură Fluturarea
Florilor : Florescența şi culoarea
Foarfecilor le Fură din Forme
şi pun Fărădelegi în uniforme

în Forme de Frâie Firave,
Fantome de Frică
Fac Focuri din paie bolnave
în cuiburi Frățeşti de Furnică

Furtunii îi Frâng Frământarea
şi Frunzelor moarte, iertarea.

iar Fierul rămâne Furat de Furnale;
Fierarul îşi Frige suflarea în Foi,
iar Furtul cu Fii şi Fiicele sale
Frământă Feştile aprinse-n noroi.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »