Încă se ascunD
sub boabe de prunD
Destine cu har,
Destine cu Dar
Destine cu roD
în ochi de năvoD

şi fac din Deşertul ariD
ieşiri de izvoare prin ziD
din Drumuri de ape cânD roD
arcaDe de “ancori” pe poD
muşcânD flămânD
din Daruri de colinD
pâini coapte şi calDe,
nădejdi, aburinD
în podul din palme

fac din popor nomaD
grădină de răsaD,
din Dorul unui gânD
o lacrimă plângânD ,
din forme fără fonD
încolonări în ronD,
din brazDa unui riD
călăuziri de ghiD

Dacă se pun toți Diavolii
la rânD
Din corD nu vânD,
chiar Dacă roD aviD
Din marginea de bliD

aprinD plângânD în Duhul meu
un Dor etern
de Domnul Dumnezeu

aşa sunt eu,
cel care arD
ca-ntr-un refren
lumini din garD
lângă EDEN.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website