În jurul unei slove
se adună adesea la sfat
celelalte litere
ca o horă de ace
gata de cusut,
gata de dansat
și frământate
de cum să se îmbrace

în garderoba din minte,
cochetând cu gândul,
așteaptă cuminte
-ca fetele smerite-
să le vină rândul

în armonia lor,
se înveșmântă în haine de gală,
pentru balul poemelor,
gata să valseze pentru întâia oară.

uN imN păgâN NebuNii mai îNgâNă
aNiversâNd iNtrarea îN furtuNă
Nori Negri Născocesc Nişte NetrebNici
îN iNimile sfiNților cucerNici;
îNvolburează Norii diN Năluci,
îNtiNd şoviN Năvoade priNtre cruci
amestecă Nămolul îN cazaN…
O!DoamNe fă-l diN Nou pe om umaN!

Naşte-l diN Nou la crucea Ta diN lemN
şi fă-i Tu uNgerea cu uNdelemN;
îmbracă-l îN cămăşile de iN
şi diN păgâN să-l faci uN buN creştiN

fă-i semN seNiN îN rătăciri îN vaN
şi curcubeu îN tâmple de oceaN,
Neumblă-i paşii-N cortu-i Nevoiaş
şi-l fă la NuNta NuNților, NuNtaş

DoamNe adu-l pe om la pocăiNță
către uN siNgur DomN şi-o siNgură crediNță!

Tu ce faci când eu dorm?
dar când alerg și mă zbat,
ori când sunt bolnav,
tu ce faci?

Atunci când uit
că mă faci să trăesc,
ce gândești?
că, doar tu gândești,
nu-i așa?

Eu sunt cel care uit să o fac,
de aceea
aș vrea să mă împac
și te rog să mă ierți
că nevăzându-te am uitat că ești

așa cum uităm prea des de Dumnezeu
pentru că nu-L vedem
și pentru că nu-L știm -ca pe tine-
să-L simțim.

Dacă îi luați țăranului pământul
şi plugul şi boii,
să nu mai are,
el va ara cerul cu rugăciuni
de îndurare

şi va semăna stele
la vremi potrivite
apoi le va aştepta să încolțească,
să dospească
şi va face din ele pite
în cuptoare boltite;

le va tăia mai apoi în felii
împărțindu-le cu dreptate
în galaxii,
fiecăreia după numărul ei de copii.

Călcând pe ape , ajungi la mal,
te odihneşti;
Pământ călcând ,ajungi la ape
şi te opreşti.

O! Omule , tu:
mai treci prin fOc către nOrOc,
mai tOrci fuiOr din cOji de nOr
cOlinzi la ciOburi de Oglinzi
şi te întOrci la alte pOrți
să rOzi zăvOrul de sub rOți

la ceas de sOmn, Om ObOsit
desOdihneşti neadOrmit
pOveşti cOpiilOr Orfani
despre Isus în Ghetsimani
şi-apOi cu Omul Orb cObOri
să îl cOlinzi de sărbătOri

-de câte Ori?
-de “tOate Ori”
până se cOace fOc din zOri
şi DOmnul va sOsi pe nOri.

Muză, tu m-ai apucat de umerii minții
şi m-ai scos la arat;
-bine, zic, dar e toiul nopții,
n-ai putea să aştepți măcar ivirea zorilor?
-o! dar tocmai ca să aduci zorile
vei ara;
nu ştii că brazda arăturii întoarce
lumina
cu rădăcina coaptă spre cer?
altfel , spre înserat , de unde crezi
că s-ar mai aprinde stelele?

nu dormi tu! cum nici eu nu dorm;
e vremea de rodit şi-i vreme de hrănit;
ți-ar plăcea să vină foametea
şi să are ea?
spune, ți-ar plăcea?

Mi-am luat penița şi am făcut-o plug,
am luat cuvântul şi l-am făcut sămânță;
când am ajuns în arie
vulturii erau la pândă,
nici ei nu dormeau
aveau ce aveau cu sămânța din sac
şi cu mine, că am ieşit la arat

dar asta numai până am întors prima brazdă
care elibera zorile
şi care alunga corbii şi ciorile

i-am văzut cotropind altă arie
unde întunericul mai negru
decât penele lor
nu-i “sparie”;
croncăneau a stăpâni pe saci seci cu semințe
în vreme ce brazdele dospeau în suferințe

desluşit am citit brazdelor pe buză
un fel de rugăciune
către poetul adormit
şi către muză;
era aproape ca un plâns de îngropăciune.

Grătarul meu a copt zăpadă
Iar lemnele mi-au înghețat
În foc se vâră vântul iară
Să scoată jar la măturat

Fire de fum încolăcite
În nişte firave fuioare
Momesc scântei neîncolțite
Să-şi facă ruga în picioare

Găteje strâmbe şi urâte
Cu nişte colți de uscăciuni
Deşi au fost şi sânt pârâte
Adapă focul din tăciuni.

Am unit două lacrimi
şi ele au devenit sărut;
am despărțit o lacrimă de ea însăşi
şi ochiul o căuta plângând

Am cucerit lacrimile
abia când m-au învins
iar când inundau
le-am aprins

Cântau lacrimile
pe note triste
acordându-şi pianul
din batiste

Dansează lacrimile
în cămăşi de noapte,
dansează cu inimile
aproape coapte

Se-ntorc acasă lacrimi
din colindat:
ogorul ochilor
e-nsămânțat.

LITERA “M”

Mai Merg Mioare la Măcelar,
Mai geM ocale lângă cântar,
Mai Mor cei Mici, Mai Mor cei Mari,
Mereu se Milogesc Morari
pe druM de fuM Mâncat de cari

la Masa de Mălai cu Molii
se-Mpart Mărunt Mâncări în folii;
pe Mirodenii de vacarM
se pun Muțenii de jandarM,
în clopotul de la seisM
se pune smn de autisM

Manta de Miel Măreții Magi
Mai trag pe ei peste desagi
stingând napalM pe druM de psalM;
Mai Merg păstorii după ei
că au în simț Murmur de Miei;
când toate darurile-s gata
să strige tare:Maranata!

la Muntele de sub Măslini
Mărşăluesc Mări de Mulțimi:
-ies din AdaM, şi din Haran,
după poteca lui AvraM
-se rup de haM, se suie-n raM,
-rup din blesteM spinii de lemn
-lasă prosia pentru Mesia
-lasă o lume făcută scruM;
-n-o lăsă Mâine, o lasă-acuM!
………………………………………

e Multă Mâncare la nuntă pe Masă:
se Mută Mireasa la Mire acasă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »