În sufletul pierdut
Este atâta ger
Că fulgerul îngheață
Între pământ și cer

Și calea rătăcită
Este pustiu de goală
Că pe căderea ei
E numai fum și smoală

Iar prin credința falsă
Și plină de mândrie
Satana amăgește
Doar spre idolatrie

Și orice închinare
Se sfarmă de văzduh
Cât timp nu se smerește
În Adevăr și Duh

Iar omul ridicat
Pe aur și avere
De Piatra lepădată
Se sfarmă în cădere

Acel ce nu se-nfrică
Pe căi de stricăciune
E un nebun,pierdut
și fără-nțelepciune

Palatele din lume,
Cu strălucirea lor
Au temelii de prund
Făcut de-amăgitor

Și fala înălțării,
Rupându-ne de El
E calea prăbușirii
Sub turnul din Babel

Vor prooroci izbânda
Din turnuri Siloame
Prin închinări la idoli,
La umbre de icoane

Îţi vor întoarce lumea
Cu cerul sfânt în jos,
Falşi îngeri de lumină,
Profetul mincinos

Neascultând de El ,
Cum a făcut Iona,
Ne vindem ascultarea
La demoni și Mamona

Rupându-ne de El
Ca Petru- către zori-
Ne vor cânta cocoșii
Cu plânset , de trei ori

Orbecăind în noapte,
Prin spini și prin scaieți,
Să nu cumva s-ajungem
În alte dimineți…

Între Pământ și Cer
O cruce ni s-a pus:
Să îndraznim a trece
Prin Ea , către Isus!

Spre marginea lumii
ne tot împingem singuri ,
acolo unde ne-am obișnuit să ne locuim;
doar așa,
lumea asta rece și străină
nu apucă să se verse din linguri…

Îngăduie-mi , Dumnezeule Ceresc,
să deschid zăgazul
apelor tulburi
spre a se scurge
de pe pământul

pe care îl pângăresc

Să ai curajul să nu mori
Când ai răzbit din mărăcini,
Când, încolțit de vânători
Te vor tăia din rădăcini

Să ai curajul să nu mori
Când ești catarg în arca frântă,
Când , aruncat între vâltori ,
Te vor sfărma de colți de stâncă

Să ai curajul să trăiești
Și fără puncte cardinale,
Fără palate-mpărătești,
Închis în cuști de animale

Să ai curajul să trăiești
-Și fără trupul tău de lut-
În cerurile mai cerești
Decât răzvrătitorii-au vrut

Să ai curajul de-a avea
Curaj, printre amăgitori
În lumea care nu-i a ta ,
Ce te-a ucis, fără să mori

Noi nu iubim decât
pe cei ce ne iubesc
și nici pe cei ce ne iubesc
nu îi iubim
În noi e prea mult suflet pământesc
și suflet creștinesc
e prea puțin

Noi nu-i iertăm pe cei ce ne-au greșit
i-am arunca în foc și-n închisori
uităm în ce păcate ne-am împotmolit ,
dar Tatăl , ne-a iertat de-atâtea ori

Noi nu vedem lumina,
de bârna din privire
iar licărul făcliei
îl punem sub obroc ;
și candela se stinge,
nu-L vom vedea pe Mire,
că ne-am oprit la vrăjitoare,
la ghioc

Și noi, în lumea asta
-pierdută și păgână-
ne închinăm la idoli
făcându-ne păgâni ;
și inima de lut,
amânâ și amână
de-a rupe cu slujirea,
perfid, la doi stăpâni

Dezleagă-ne, Isuse,
din lanțul amăgirii !
Desparte rugăciunea de sudalmă !
Coboară-ne în mijocul Iubiri
Și ne deschide Poarta
Cu cuiele-Ți din palmă

Pentru că lumina
învinge întunericul,
stăpânul întunericului
va birui
doar ademenindu-ne
să stingem lumina

Ce ai tu, suflete,
cu trupul,
altceva
decât
atingerea efemeră
peste arcada
veşniciei ?
…………..

Dă Doamne
durerii
dreptul de a plânge,
mâinilor
le dă
puterea
de-a strânge,
şi lasă
răbdării
puterea de-a învinge,
rănilor
adânci
amprenta
de sub sânge.

Cerului albastru
dă-i zborul de condor ;
depărtările
umple-le
cu dor.

Iubirii
să-i laşi
sigiliul
sărut ;
fiecărui lucru
lasă-i
început.

În uitare
pune
o altă uitare ;
nu văduvi
raza
căldurii
de Soare.

Leagă rădăcina
de fructul
din pom ;
Îndumnezeieşte-l

prin Cruce

pe Om !

Lasă liber
zborul
înalt
de condor ;
Tămăduieşte
inimi
cuprinse
de dor.

Rupe din
Adam
păcatul
primar ;
Isus
să nu fi
murit în zadar.

Întinde
prin mine

între ieri și mâine

o punte-arcuită

din lan

înspre pâine

 

Coboară
din stele
Carul Mare,
să care
drapelul
către sărbătoare

Deschide-ne
gura
cu care,
tăcem,
învaţă-ne
gânduri
să vedem

Îngăduie
muntelui
să îl mişc
din loc ;
dă tremur
de frig
căldurii
din foc.

Dă omului
singur
prezenţa
lui Eva ;
Pământului
îndestulează-i
seva.

Fiinţei
din lut
când
n-ai ce
să-i dai
aşează-l
în suflet
la poarta
de Rai.

Mai pune în raza
de soare căldură
şi ia-mi de pe suflet
povara de zgură.

Colindă-mă Doamne
în seri de Crăciun,
Pe masă, paharul
de suflet să-ţi pun.

Ridică oblonul
ferestrei închise
Şi creşte-mi spre cer
aripi peste vise.

Tu, Doamne-ai presărat în noi semințe
Pe toate în ogorul roditor
Din unele răsar și suferințe,
Din altele, ies aripi mari de zbor

Eu le adăp cu apa din fântâna
Cuvântului lumină ,a Scripturii
Și-n spini, adesea, mi se-agață mâna
Când dau să smulg din buruiana urii

Din neguri negre corbii se reped
Să zgurme aria ce dă să nască
Dar ,Doamne, eu în Tine mă încred :
Trimite îngerul să îi gonească

Și din semințe a crescut iubire
Și dragoste de Tine și de ei
E câmpul plin de roade și-mplinire:
Întinde-Ți mâna, Doamne, să le iei !

Am tot vorbit la surzi
Să-i fac cumva să-asculte
Unii s-au vindecat
De rătăciri oculte

Sub pași de orbi am pus
Poteca și cărarea
Din blidul meu am dat
Flămânzilor mâncarea

Sărmanilor le-am pus
O haină caldă-n spate
Căruța-mpotmolită
Urnitu-o-am de roate

Am dat cu îmrumut
Și n-am cerut nimica
Iertat-am datoria,
Înmormântat-am frica

Legat-m cu cămașa
Rana celui rănit
Iar florile călcate
Și eu le-am destrivit

Celor bolnavi le-am dat
Din leacul vindecării
Iar din plecări am rupt
Angoasa depărtării

Picioarelor înfrânte
Le-am dat genunchi să umble
Și am sădit pământul
Dintre lumini și umbre

Din holdele de aur
Am adunat scaieții
Iar celor însetați
Le-am spus de apa vieții

……………………………………..

Și totuși sunt nimica
Și totuși sunt înfrânt
O frunză veștejită
În spulberări de vânt

Și totuși , doar cu mine,
Cu ajutorul meu ,
Sunt numai lut uscat
Uitat de Dumnezeu

Te rog, mă plămădește,
Isuse, din țărână !
Și Duhul Tău de viață
În mine să rămână

Uitare:

umbră fără soare

binecuvântare

restanţă-restanţă

şcoală în vacanţă

Pribegie:

drum fără făclie

cărare nevie

cale în impas

piedică în pas

Lumină:

scânteie divină

dinspre rădăcină

tânjire a dor

către Ziditor

Cuvânt :

suflare nevânt

viaţă din pământ

cuprinzător tot

totului în tot

Iubire:

perfecta-ntregire

în nemărginire

un ax, ca şi versul

prin tot Universul

 

Iertare:

suprema-ndurare

prin crucea pe care

porunca-i divină:

Să fie lumină !

« Postari mai noi — Postari mai vechi »