Dumnezeu
a creat îngerii
ca model
gândindu-se la Om.

dar îngerii
s-au răzvrătit
muşcând din buza
rotundă
a Raiului
și din Pom

O ! ce uşor
s-au modelat
Adamii
pe răzvrătirea lor
păcătoasă

Când ISUS
pe lemnul crucii
braţul şi L-a-ntins
Ar fi trebuit
pământul
să se fi aprins.

Noaptea,
Când a fost tradat
chiar de ucenici
Ar fi trebuit
să ştim
cât suntem de mici

Când coroana
cea de spini
fruntea
I-a însângerat
Ar fi trebuit
poporul
să iasă din Iad.

Când
la strâmba judecată
o vorbă n-a scos
Ar fi trebuit
în Raiuri
să ne fi întors.

Când încătuşat,
la stâlp,
a fost biciuit
Ar fi trebuit
să plângem
c-am păcătuit

Când purtându-Şi
singur crucea
a îngenunchiat
Ar fi trebuit
genunchii
să-i fi sărutat

Când în mâini
şi în picioare
a fost pironit
Ar fi trebuit
durerea
să ne fi strivit.

Când a mântuit
tâlharul
care s-a supus
Ar fi trebuit
să ştim
cât este de sus

Când, în clipa
agoniei
a cerut să bea
Ar fi trebuit,
o Doamne,
să-ţi dau
viaţa mea

Când cu lancea
ascuţită
coasta I-au străpuns
Ar fi trebuit
un fulger
să ne fi ajuns

Piatra,când
au prăvălit-o
pe a Lui mormânt
Ar fi trebuit
Golgota
să ne fi arzând.
……………….

În duminica
de Paşte
Când a înviat
Doamne,
câtă sărbătoare
ne-a purificat.

Din Sodoma
şi Gomora
dacă nu ieşim
Pe acelaşi lemn
de cruce
iar Îl răstignim

…şi iată că
ziua-i aproape trecută;
Tu, Omule,
ce ai făcut ca să-i poţi
închide pleoapa
obosită ?

-ţi-ai pus palmele
sub un genunchi
căzut ?
-ori ai şters
lacrima
unui ochi îndurerat
apoi l-ai făcut să lucească ?
-ai făcut pe cineva
să te binegândească ?
-ai întins o mână
celui neajutorat ,
ai ferit rugăciunea
de păcat ?
-ai arătat râului
drumul
către ocean ,
ai fost măcar
o clipă
samaritean ?
-ai dat bineţe
vieţii
şi zorilor ,
ai dezlegat
aripa
condorilor ?
-răbdat-ai
să nu te-nchini
banilor ,
ţi-ai dat
din avere
sărmanilor ?

lui Lazăr
i-ai dat
de mâncare ?
pe Iov
l-ai sculat
în picioare ?
iertat-ai
cucutei
că nu are leac ?
duşmanilor
tăi
că nu ştiu ce fac ?

ţi-ai îndepărtat
de la
căpătâi
piatra celui
care
a lovit întâi ?

…şi iată
că ziua-i aproape trecută
Tu, Omule ,
ce ai făcut
ca să meriţi
a trăi
şi mâine ?

Dacă se întâmplă
să sângerezi
din pricina
unui ciob
de lumină
Îndimineţează-te !

Cum luntrea
izbăvirii
e atât de slabă
trebui-va
să domesticim
valurile.

Tot ce am
şi tot ce sunt
de la Tine vin
Dumnezeul meu cel Sfânt
Tatăl meu divin.

Fără Tine nu-s
decât
pulbere şi vânt;
trestie către pământ,
doar un vis urât

M-am născut
întru păcat
un bulgăre de lut
chiar dacă m-am
răzvrătit
Numai Tu m-ai
împăcat
Să mă nasc de la început
Tu m-ai mântuit

Eu am venit la voi
Si voi nu M-aţi primit
I-am vindecat pe orbi
Și nici nu M-au privit

Eu am adus Lumina
Şi voi aţi rătăcit,
V-am arătat iubire
Și voi nu aţi iubit

Eu v-am iertat păcate
Și voi v-aţi maculat
chematu-v-am la mine
şi nu m-aţi ascultat

V-am invăţat dreptatea
Și voi aţi cârcotit
V-am spus doar adevărul
Pe care l-aţi strivit.

Eu am făcut minuni
În care n-aţi crezut
Eu te-am răscumpărat
Când tu erai pierdut

Şi v-am trimis prooroci
Și sfinţi să vă vorbească
Voi i-aţi ucis cu pietre
Să nu mă pomenească

Eu v-am purtat păcatul
Și m-am făcut blestem
M-aţi răstignit pe cruce
M-aţi aţi atârnat pe lemn.

Eu sunt Acela care,
Fiind crucificat
În clipa grea a morţii
V-am binecuvântat.

Eu, boldul rău al morţii
Iată, că l-am strivit .
Sunteţi nemuritori
Că Eu v-am nemurit .

Voi sunteti viţa nouă
Butucului ce sunt ,
Iar în pământ va merge
Doar ce este pământ.

Voi sunteţi mădulare
Toţi, în acelaşi trup
Şi pentru hrana voastră
Pe Mine Mă aduc.

Eu vin să judec lumea
Și voi sosi curând
Ieşi-va la lumină
Și cel mai negru gând

Vă chem la judecată
Căci iată, clipa vine,
Vă chem la mântuire
Pe cei ce cred în Mine.

Din fructul lui Adam
şi eu am muşcat
de şarpe
şi Satana
îndemnat.

În zeci şizeci de ani
am rătăcit
în pustietăţi
şi tot m-am
răzvrătit

Şi n-am crezut
proorocii;
I-am alungat
Şi nu m-am pocăit
nici botezat

De El, atunci
când m-am
apropiat
doar eu şi Iuda
ce L-am sărutat

La mine s-a uitat;
nu-nţelegeam
că eu am fost
acela
ce-L răstigneam

Mi-a fost ruşine,
m-am cutrmurat
când sângele Lui
sufletul
mi l-a spălat

Am fost pierdut
Dar Tu m-ai regăsit
Mă dor coroanele
de spini
ce Ţi le-am
împletit

Din adâncul
prăbuşirii lui,
Omul
a chemat numele
Domnului

În marea-I bunătate,
El,
s-a pogorât
să-l apuce:
cu o m’nă
deasupra sufletului
şi cu cealaltă
pe cruce

De câte ori, o Doamne
Te-am părăsit
Şi Tu m-ai căutat
şi m-ai găsit?

De câte ori, o Doamne
Te-am renegat
Şi-n bunătatea Ta
m-ai tot iertat?

De câte ori,bolnav,
am fost ateu
Şi Tu ai fost
la căpătâiul meu?

De câte ori, o Doamne
m-am rătăcit
De atâtea ori, doar Tu
m-ai regăsit.

De câte ori n-am fost
decât un lut,
Iar Tu m-ai retrăit
de la-nceput.

Ades, îngenunchiat,
am fost înfrânt,
Dar Tu m-ai ridicat
de la pământ.

Am fost fără putere,
plin de păcat,
Bolnav am fost
şi Tu m-ai vindecat.

De câte ori cel rău
m-a ispitit
Dar niciodată nu
m-ai părăsit.

Atuncea când Isus
s-a răstignit
Ştiu, Doamne, că şi eu
L-am biciuit.

Şi Te-am minţit adesea
şi Te-am trădat
Şi nici atunci nu m-ai
abandonat.

Ai fost aşa sărac
şi-nfometat
Iar eu Te-am izgonit
şi Te-am furat.

Şi Doamne, cât de mult
m-ai mai iubit
Că pentru mine, Fiul
Ţi-ai răstignit.

Şi aşteptai la Tine
să rămân
Dar eu necredinciosul
am fost păgân.

Întotdeauna când
am fost doar eu
Nu m-am asemănat
cu Dumnezeu.

Eu, Omul, plâng amarnic
în tăcere ;
Tu-mi sapi în suflet
Templu de-nviere.

Aşează-Te Doamne
cu mine la masă
că, uite,
cum lumea
se varsă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »