Tu, Doamne-ai presărat în noi semințe
Pe toate în ogorul roditor
Din unele răsar și suferințe,
Din altele, ies aripi mari de zbor

Eu le adăp cu apa din fântâna
Cuvântului lumină ,a Scripturii
Și-n spini, adesea, mi se-agață mâna
Când dau să smulg din buruiana urii

Din neguri negre corbii se reped
Să zgurme aria ce dă să nască
Dar ,Doamne, eu în Tine mă încred :
Trimite îngerul să îi gonească

Și din semințe a crescut iubire
Și dragoste de Tine și de ei
E câmpul plin de roade și-mplinire:
Întinde-Ți mâna, Doamne, să le iei !

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website