A învăța a muri față de tine
înseamnă a trăi față de El;
a te dărui altora făcându-ți
bucurii din bucuriile lor
înseamnă a trăi de mai multe ori;

a dărui întotdeauna mai mult
decât primeşti
înseamnă că eşti binecuvântat
şi te îmbogățeşti
şi iubirea te iubeşte
că iubeşti

a-ți cere iertare celor ce te rănesc
e semn de îndurare şi înțelepciune
şi semn că mai cresc
aripi de flăcări din tăciune

a iubi necondiționat până la moarte
e semn că am învățat a semăna
cu Cel ce ne-a iertat de tot
şi de toate.

Cum să mă apropii de ale Tale taine
Cât încă am țărână pe sub haine?
Cum să Îți spun printre sughițuri: “Tată”
Cât încă am în inimă o piatră?

Cum să cinez cu Tine la o masă
Când toată creatura-mi este arsă?
Nu poate lacrima-mi să se usuce
Când pentru mine Te-ai urcat pe cruce

Şi, Doamne, cum îmi spui Tu: “Nu te teme!”
Când te-am ținut la uşă-atâta vreme?
Şi n-ai adus blesteme de pieire,
Ci, suferința Ta în răstignire

La cruce, doar la cruce-am înțeles
Că jertfa Ta, pe mine m-a ales
Să mă nepiară-n mijloc de pieire
Şi să-mi aducă ceru’ moştenire.

Am sculptat în amintiri pentru a-mi identifica eul
frământat de-a lungul vremii
printre furcile caudine ale unei lumi agresive
şi care, ea însăşi,
dăltuieşte la eul meu şi “tăul”tău

Când am ajuns la inimă
au sărit scântei între dinții de fier
ai dălții dăltuitorului
şi piatra ce părea
a fi inima mea

Când inima a devenit de carne
a început să bată prima dată
pentru veşnicie;
forma sculpturii mele începea să semene
cu chipul lui Hristos.

A coborât din cer să îl lege cu pământul
pentru ca omul să găsească drumul
spre acolo de unde El a venit;
şi pentru fiecare drumul începe
acolo unde , într-o poiată
se aud cântări de păstori şi îngeri.

La ce îți foloseşte vorbirea
când cuvintele tale sunt goale,
înfrățite cu lutul şi firea,
nu au ecou,
le lipseşte iubirea,
sunt mute
şi întotdeauna prea multe?

La ce îți foloseşte să auzi
dacă ai învățat să asculți
numai de vrăjmaş
şi de ucigaş?
la ce-ți foloseşte auzirea
dacă nu se produce zidirea?

La ce-ți foloseşte vederea
când de ea se agață rătăcirea
şi destrăbălarea şi pornografia,
necurățiea şi trufia,
pofta şi adormirea,
agățătoarele acestea
care aduc orbirea?

La ce-ți foloseşte umblarea
vând lepezi cărarea îngustă
în valea plângerii,
pentru terfelire în necurățire
şi alergare deşartă
pe calea cea largă
şi moartă?

La ce îți foloseşte sănătatea
dacă o îmbolnăveşti cu păcat
şi-ți faci vietatea de vânzare
şi de cumpărat?

La ce-ți foloseşte viața,
dacă începând-o aici
nu o duci în veşnicii
şi o pierzi
ca la jocul de cărți
trăgând-o la sorți
prin trupuri pustii?

Prea mult am dat lumii din viața mea
şi ce-mi dă ea?
70-80 de ani, poate ceva mai mult,
dar şi aceia cu tristețe, alergare şi necaz;
de aceea îmi predau viața lui Hristos
pentru că El, deja, mi-a dat totul
şi nu pentru un număr de ani,
ci pentru totdeauna.

Cum să tânjeşti după o lume
Când doar abia din lume vii?
Cum să îți faci din noapte nume
Abia când ai ajuns în zi?

De ce să fii paznic la porci
Tânjind la roşcove necoapte
Când te aşteaptă să te-ntorci
Un tată iertător de toate?

În câte lumi ai colindat
Ca iarăşi lumi să te colinde?
Cum de uitarea te-a chemat
În târgul unde te va vinde?

De ce, dacă-ai gustat din cer,
Mai vrei pamântul să îl guşti?
În adevăr dacă eşti liber,
De ce te mai întorci în cuşti?

De ce atâtea întrebări
Rămân din nou fără răspuns?
Şi printre pomii din Eden
De ce eşti iar Adam ascuns?

Dacă Îl ştii pe Dumnezeu
De ce Îl ții la uşa ta?
În tocul inimii îți bate
Şi … nu-I deschizi spre a intra.

Topeşte, Doamne, eul meu în mine
Şi în arsură pune Eul Tău
Desparte-mă de lutul cu suspine
Fără regrete ori păreri de rău

Topeşte-n jur ademeniri deşarte,
Astupă drumu-n rătăcirea nopții,
Mă scoate Tu din adăposturi sparte
Să nu fac târg cu ştreangurile morții.

Vă naşteți oameni, toți, a doua oară
Spre-a o sili pe moarte să se moară!
Şi ducă-se urâta, haină şi acidă
Pustiului pustiei, şi, să se sinucidă!

Credeam că sunt bun şi drept
şi moral şi iertător şi răbdător,
ba chiar frumos , înțelept şi
ascultător,
dar asta până când m-am privit
în oglinda cerului
şi m-am văzut
cu ochii lui Dumnezeu

cu chipul acesta nu mi-a fost ruşine
să mă duc în lume
dar mi-e ruşine a merge în cer
O! Doamne , acum înțeleg
de ce vrei să am chipul
şi asemănarea Ta.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »