Am sculptat în amintiri pentru a-mi identifica eul
frământat de-a lungul vremii
printre furcile caudine ale unei lumi agresive
şi care, ea însăşi,
dăltuieşte la eul meu şi “tăul”tău

Când am ajuns la inimă
au sărit scântei între dinții de fier
ai dălții dăltuitorului
şi piatra ce părea
a fi inima mea

Când inima a devenit de carne
a început să bată prima dată
pentru veşnicie;
forma sculpturii mele începea să semene
cu chipul lui Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website