În ziua în care Hrisos s înviat
moartea a murit,
întunericul a fost biruit de lumină
și puterea diavolului a fost zdrobită.

De atunci a început eternitatea
în Împărăția cerurilor
pentru copii lui Dumnezeu
și moștenitorii dau năvală să pună mâna pe ea.

Este loc pentru toți la nunta Mielului;
căci toți au fost chemați, dar puțini au fost aleși;
ferice de cei ce și-au spălat hainele în sângele Lui,
ei vor avea parte de prima înviere.

Ei au numele înscrise în cartea vieții,
li s-a pregătit un loc în cer,
vor ședea pe scaunul de domnie al lui Hristos
pentru că au crezut și au biruit odată cu El.

Între două doruri la prezentul continuu
mi-e dor de Dumnezeul meu;
atât de dor că ochii dor
ca după un izvor curat de lacrimi;

ca după un pridvor cu vise aprinse
în care miresele Îl așteaptă pe Mire,
după o viață întreagă de trăire
cu gândul la El, la El, Emanuel.

Voi, oamenilor,
vă asemănați cu noi, ploile,
atunci când plângeți;
norii voștri sunt ochii triști
sau, poate, inimile în care
tună și fulgeră furtunile vieții.

Dar după furtună vine vreme bună;
acolo unde ajung ploile și lacrimile
odrăslesc speranțe și natura tresaltă
așa cum tresaltă natura umană.

Cerul, ca și inimile, se înseninează
pentru o vreme, ca mai apoi
să se adune alte rânduri de lacrimi și ploi
pentru că pământul, ca și lutul din noi,
începe să se crape, sau să facă riduri.

Verile sunt anotimpurile
care încălzesc inimile iernilor
care-și pregătesc ghioceii
să-i trimită emisari
la simfonia florilor.

Nu-i nici un semn că lumea mai trăiește;
s-a asasinat pe la spate
cu propriile ei păcate;
o bântuie cai roșii și negri și galbeni.

Sub altar, suflete înjunghiate
din pricina mărturisirii Cuvântului,
scutură usciorii pământului,
și stelele cad pe pământ precum smochinele

Au încetat albinele polenizarea,
sirenele nu anunță salvarea;
cerul s-a strâns ca o carte,
s-a făcut sul…
polul nord și polul sud
sunt capetele polului nul.

S-a căsătorit albina cu floarea
și s-au desfătat în luna de miere
pe pat de lavandă,
în iatacul cu draperii aurore.

Sunt martori fluturii
la ritualul de împreunare
dintre albină și floare,
la hotare de livezi îmbrăcate
în cămașă de zi și de noapte.

Când a nins pe raza de soare,
soarele a îmbrățișat zăpada cu căldură
și din îmbrățișarea lor s-a născut lacrima;
de aceea lacrima este întotdeauna caldă.

Ce poate fi mai trist
decât să-ți vinzi pământul țării tale
ca mai apoi să ajungi chiriașul lui,
plătind mai scump decât l-ai vândut.

Când nu vom mai avea loc
nici măcar pentru un sicriu,
atunci ne vom îngropa trupurile în cer,
rămână-le lor pământul,
cu gropi cu tot.

Și bolovanii trec prin clepsidră
după ce sunt măcinați
și devin milioane de particule;

așa și inimile trebuiesc despietrite
pentru a trece prin clepsidra veșniciei.

Când jumătate de lună doarme,
cealaltă jumătate
o acoperă cu manta de stele
și cu declarațiile de dragoste
ale îndrăgostiților
care își promit luna de pe cer.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »