Între două doruri la prezentul continuu
mi-e dor de Dumnezeul meu;
atât de dor că ochii dor
ca după un izvor curat de lacrimi;

ca după un pridvor cu vise aprinse
în care miresele Îl așteaptă pe Mire,
după o viață întreagă de trăire
cu gândul la El, la El, Emanuel.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website