Îmbrăcați cu o rază de soare,
Încălțați cu un vânt călător
Se vindecă inimi când lacrimi ne dor
Cu leacuri din palmă ce-aduc alinare.

Purtați de vapoare cu vele cuvânt,
Nadir și zenit sădim împreună
Să fie lumină de soare și lună
Prin trup când ne curge o sevă-pământ.

Legat pentru-o vreme de poli migratori
Cu lanțuri de vânt răsucit
Ai fost rânduit de-a fi fericit,
Să-nvii în Hristos, apoi să nu mori.

Când am pus palmele pe cer
degetele mi s-au umplut
cu inele de stele
iar calea lactee mi-a bandajat
rănile din palme
și le-a vindecat cu lumină.

Când cerul nu s-a mai clătinat
mi-am lăsat brațele în jos
și le-am împreunat în rugăciune.

Gustați dintr-o felie de cer,
căci cerul va fi în meniul de nuntă;
apoi duceți vestea bună
până la capătul pământului
că urmează nunta Mielului cu biserica Sa
și toți sunteți chemați să vă bucurați
de eternitatea pregătită pentru voi,
de Dumnezeu, încă de la întemeierea lumii.

Vărsându-și norii călimara de ploi
fulgerele și-au înmuiat penița
în cerneala lor
și au început a scrie poezie
despre rădăcini însetate
și crengi răsfirate
despre iarbă și stuf,
despre deșert și năduf,
despre florile-fluturi
și fluturii-flori,
despre sacii de grâu
pe prispa de mori.

Mai departe e drum de făină
spre pâine, spre masa întinsă,
spre lampa lăsată aprinsă,
e chemarea acasă a secerătorilor
în întâmpinarea mesagerilor zorilor.

Poate că sunt un mădular mărunt
în trupul ăstei lumi,
dar, mai degrabă,
lumea se vrea a fi
un mădular în trupul meu.

Un mădular care mă doare
tot mai tare și mai tare,
mereu și mereu,
încât nu mă pot trăi
și mă las operat de Dumnezeu,
Doctorul și Salvatorul meu.

Voi ști, Doamne, când vei ajunge
la inima mea;
ia-o în palmele Tale, Tată;
Îți aparține doar Ție,
cu mine cu tot,
și știu că mă vei aduce la viață.

-Ce faci, omule, la prima oră din viață?
-Ia, îmi sorb cafeaua din magma de vulcan.
-Și mai apoi?
-Mă întind pe pământul
din care am fost făcut
pentru a mă odihni de lume
până când trâmbița
va da semnal de înviere.

Plantând zile în viețile noastre
cu raze de soare din răsărit,
tragem nădejdea să secerăm
spice cu vremi de luni,
și spice cu vremi de ani.

Dacă nu băgăm de seamă
la mersul timpului
va veni vrăjmașul să fure recolta;
atunci truda noastră ar fi în zadar
și am trăit degeaba,
sau, poate că nici nu am trăit.

« Postari mai noi