Vărsându-și norii călimara de ploi
fulgerele și-au înmuiat penița
în cerneala lor
și au început a scrie poezie
despre rădăcini însetate
și crengi răsfirate
despre iarbă și stuf,
despre deșert și năduf,
despre florile-fluturi
și fluturii-flori,
despre sacii de grâu
pe prispa de mori.

Mai departe e drum de făină
spre pâine, spre masa întinsă,
spre lampa lăsată aprinsă,
e chemarea acasă a secerătorilor
în întâmpinarea mesagerilor zorilor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website