-Pământ şi aPă,
-Pâine şi Păcat,
-PotoP şi doP de munte Ararat
-Pustiul sterP alPeregrinului Plecat din corP Plăpând
şi din Prinzonierat;

-PoPor Pornit Prin Porți de aPe
sPre Paştele Promis
atâta de-aProaPe
şi dePărtat de şarPele Proscris

-Poteci, Plivite Printre sPini
sPre un Pământ cu laPte
şi cu miere ,
Printre coPaci fără tulPini
sPre Pomul vieții şi sPre înviere

‘naintea şi ‘naPoia lor
Păzite
de stâlP de foc şi stâlP de nor
sPre-a nu mai şchioPăta Printre
isPite

-Plâng Pruncii Prigoniți de ProPriii Părinți
Printre Popoare moarte şi Păgâne,
dar îmPlinind Porunci de a
urma Pe sfinți
(Prin crucea-drePt-rePer)
din Patria Pământ,
sPre Patria din cer.

A învăța a muri față de tine
înseamnă a trăi față de El;
a te dărui altora făcându-ți
bucurii din bucuriile lor
înseamnă a trăi de mai multe ori;

a dărui întotdeauna mai mult
decât primeşti
înseamnă că eşti binecuvântat
şi te îmbogățeşti
şi iubirea te iubeşte
că iubeşti

a-ți cere iertare celor ce te rănesc
e semn de îndurare şi înțelepciune
şi semn că mai cresc
aripi de flăcări din tăciune

a iubi necondiționat până la moarte
e semn că am învățat a semăna
cu Cel ce ne-a iertat de tot
şi de toate.

Cum să mă apropii de ale Tale taine
Cât încă am țărână pe sub haine?
Cum să Îți spun printre sughițuri: “Tată”
Cât încă am în inimă o piatră?

Cum să cinez cu Tine la o masă
Când toată creatura-mi este arsă?
Nu poate lacrima-mi să se usuce
Când pentru mine Te-ai urcat pe cruce

Şi, Doamne, cum îmi spui Tu: “Nu te teme!”
Când te-am ținut la uşă-atâta vreme?
Şi n-ai adus blesteme de pieire,
Ci, suferința Ta în răstignire

La cruce, doar la cruce-am înțeles
Că jertfa Ta, pe mine m-a ales
Să mă nepiară-n mijloc de pieire
Şi să-mi aducă ceru’ moştenire.

Am sculptat în amintiri pentru a-mi identifica eul
frământat de-a lungul vremii
printre furcile caudine ale unei lumi agresive
şi care, ea însăşi,
dăltuieşte la eul meu şi “tăul”tău

Când am ajuns la inimă
au sărit scântei între dinții de fier
ai dălții dăltuitorului
şi piatra ce părea
a fi inima mea

Când inima a devenit de carne
a început să bată prima dată
pentru veşnicie;
forma sculpturii mele începea să semene
cu chipul lui Hristos.

A coborât din cer să îl lege cu pământul
pentru ca omul să găsească drumul
spre acolo de unde El a venit;
şi pentru fiecare drumul începe
acolo unde , într-o poiată
se aud cântări de păstori şi îngeri.

La ce îți foloseşte vorbirea
când cuvintele tale sunt goale,
înfrățite cu lutul şi firea,
nu au ecou,
le lipseşte iubirea,
sunt mute
şi întotdeauna prea multe?

La ce îți foloseşte să auzi
dacă ai învățat să asculți
numai de vrăjmaş
şi de ucigaş?
la ce-ți foloseşte auzirea
dacă nu se produce zidirea?

La ce-ți foloseşte vederea
când de ea se agață rătăcirea
şi destrăbălarea şi pornografia,
necurățiea şi trufia,
pofta şi adormirea,
agățătoarele acestea
care aduc orbirea?

La ce-ți foloseşte umblarea
vând lepezi cărarea îngustă
în valea plângerii,
pentru terfelire în necurățire
şi alergare deşartă
pe calea cea largă
şi moartă?

La ce îți foloseşte sănătatea
dacă o îmbolnăveşti cu păcat
şi-ți faci vietatea de vânzare
şi de cumpărat?

La ce-ți foloseşte viața,
dacă începând-o aici
nu o duci în veşnicii
şi o pierzi
ca la jocul de cărți
trăgând-o la sorți
prin trupuri pustii?

Un singUr DUmnezeu, Un singUr dUh,
Un singUr FiU mântUitor în Univers:
IsUs Hristos.

apUcă-te în totUl totUlUi tot
nUmai de DomnUl DUmnezUl tăU!
atUnci UneltitorUl lUmii macUlate
va fi-arUncat în hăU

e ceasUl de pe Urmă
şi îngerUl va sUna adUnarea:
Unii pentrU RaiUl LUi
şi cei mai mUlți pentrU
plânsUl şi scrâşnetUl dinților

fUgiți dintr-o lUme pierdUtă
cât încă nU-i târziU!
în bUnătatea şi îndUrarea LUi,
JUdecatorUl a avUt îndelUngă răbdare.
acUm e chiar la Uşă;
tU, Unde ai ajUns?

Prea mult am dat lumii din viața mea
şi ce-mi dă ea?
70-80 de ani, poate ceva mai mult,
dar şi aceia cu tristețe, alergare şi necaz;
de aceea îmi predau viața lui Hristos
pentru că El, deja, mi-a dat totul
şi nu pentru un număr de ani,
ci pentru totdeauna.

Adesea puşi la colȚ
şi prea des încolȚiȚi
de hoȚii alăptaȚi în Țarcuri înȚărcate
noi încă împărȚim cu mulȚumire
bucatele firbinȚi la inimi îngheȚate

Mai Țipă Țapi jertfiȚi printre cuȚite
în colȚuri Țiitoare de Țărână
când suliȚe-ascuȚite, Țintite-n coaste
Țin Țărmuri ciuruite în ȚâȚână

în jilȚuri Țesălate de Țârcovnici
se caȚără veniȚii nechemaȚi
viȚei întruchipaȚi de-Aroni nevolnici
fac Țăndări impăraȚii blestemaȚi

doar hoȚii sar în Țarcul de la oi
când moȚăie păstorii lângă stână
O!Doamne, lasăȚi Duhul peste noi
să pună înviere in Țarână.

LITERA “Ş’

ieŞind din stufăriŞ,
Şarpele s-a furiŞat
Şiret
Şi ca un ucigaŞ
pe Şalele înŞelării
zornăindu-Şi Şenilele
să înŞele ascultările
Şi înŞurubând venin
pe sub cămaŞa-înveliŞ
a cerului,
prin Şanțul năduŞit cu Şpan,
spre coŞul deŞărtăciunii
deŞertăciunilor
Şi spre cazn.

Postari mai vechi »