SilabiSind, meSenii poveSteSc
de caSele Semințelor din Spice;
numai apoi Se roagă, Se hrăneSc
Sărbătorind ieşirea din iSpite

S-abat apoi ca treStii gânditoare
Spre un Sabat al Serii, Secerat,
îndeStulați de Sfintele izvoare
a muntelui Sinai răScumpărat

În Somnul peSte noapte, Serafimii
Speranțe Sfinte Strecură în viSe
şi când Se naSc , oştile luminii
DeSchid în ceruri porțile închiSe.

LITERA “R”

R –  de la Regele univeRsului
şi de la ceR
de la Răsărit şi înseRaRe
de la Rai şi îngeR
de la Rugăciunea în Rugul apRins ,
de la fRate şi soRă,
de la pRunc şi păRinte
de la iubiRe şi de la mântuiRe

dar şi de la Rană şi Rănit
de la oRb şi oRbit
de la înfRânt Rătăcit, Risipit

R, de la Rob şi Roabă
de la biR , de la zbiR şi omoR;
de la coR
şi zboR şi doR, condoR şi onoR, zăvoR și odoR
de la Răni caRe doR

R, de la cântaR şi gRânaR, ogoR şi RăzoR,
Rădăcină şi lăstaR,
de la Râu şi  pâRâu
şi caRul cu gRâu
ori scaRa spRe pod
uRcată cu Rod

R, de la puteRea ceRească a Regelui RegiloR,
HRistos Răstignit la CalvaR,
spre învieRe şi ieRtaRe,
cu dRagoste Dumnezeiască
pRin jeRtfă, pRin cRuce şi haR.

În jurul unei slove
se adună adesea la sfat
celelalte litere
ca o horă de ace
gata de cusut,
gata de dansat
și frământate
de cum să se îmbrace

în garderoba din minte,
cochetând cu gândul,
așteaptă cuminte
-ca fetele smerite-
să le vină rândul

în armonia lor,
se înveșmântă în haine de gală,
pentru balul poemelor,
gata să valseze pentru întâia oară.

uN imN păgâN NebuNii mai îNgâNă
aNiversâNd iNtrarea îN furtuNă
Nori Negri Născocesc Nişte NetrebNici
îN iNimile sfiNților cucerNici;
îNvolburează Norii diN Năluci,
îNtiNd şoviN Năvoade priNtre cruci
amestecă Nămolul îN cazaN…
O!DoamNe fă-l diN Nou pe om umaN!

Naşte-l diN Nou la crucea Ta diN lemN
şi fă-i Tu uNgerea cu uNdelemN;
îmbracă-l îN cămăşile de iN
şi diN păgâN să-l faci uN buN creştiN

fă-i semN seNiN îN rătăciri îN vaN
şi curcubeu îN tâmple de oceaN,
Neumblă-i paşii-N cortu-i Nevoiaş
şi-l fă la NuNta NuNților, NuNtaş

DoamNe adu-l pe om la pocăiNță
către uN siNgur DomN şi-o siNgură crediNță!

Cum să tânjeşti după o lume
Când doar abia din lume vii?
Cum să îți faci din noapte nume
Abia când ai ajuns în zi?

De ce să fii paznic la porci
Tânjind la roşcove necoapte
Când te aşteaptă să te-ntorci
Un tată iertător de toate?

În câte lumi ai colindat
Ca iarăşi lumi să te colinde?
Cum de uitarea te-a chemat
În târgul unde te va vinde?

De ce, dacă-ai gustat din cer,
Mai vrei pamântul să îl guşti?
În adevăr dacă eşti liber,
De ce te mai întorci în cuşti?

De ce atâtea întrebări
Rămân din nou fără răspuns?
Şi printre pomii din Eden
De ce eşti iar Adam ascuns?

Dacă Îl ştii pe Dumnezeu
De ce Îl ții la uşa ta?
În tocul inimii îți bate
Şi … nu-I deschizi spre a intra.

Tu ce faci când eu dorm?
dar când alerg și mă zbat,
ori când sunt bolnav,
tu ce faci?

Atunci când uit
că mă faci să trăesc,
ce gândești?
că, doar tu gândești,
nu-i așa?

Eu sunt cel care uit să o fac,
de aceea
aș vrea să mă împac
și te rog să mă ierți
că nevăzându-te am uitat că ești

așa cum uităm prea des de Dumnezeu
pentru că nu-L vedem
și pentru că nu-L știm -ca pe tine-
să-L simțim.

Dacă îi luați țăranului pământul
şi plugul şi boii,
să nu mai are,
el va ara cerul cu rugăciuni
de îndurare

şi va semăna stele
la vremi potrivite
apoi le va aştepta să încolțească,
să dospească
şi va face din ele pite
în cuptoare boltite;

le va tăia mai apoi în felii
împărțindu-le cu dreptate
în galaxii,
fiecăreia după numărul ei de copii.

« Postari mai noi