N-aş fi-mbrăcat cămăşile de in
cu ţesătura basmului
şi-a iei
dacă eram străin
şi n-alergam desculţ
prin sat,
pe uliţa copilăriei

Şi n-aş putea să-i iert
pe cei care, lovind
în îngeri şi în cer,
se fac păcat
de-aş fi rămas lumesc
şi nu mă altoiam
-eu, ram uscat-
Copacului ceresc.

Urmele de gând
au formă de paşi,
mai mari sau mai mici,
sau paşi uriaşi

Ele pot lua formă
de tăietură,
muşcătură
sau arsură,
ori trup de ură.

Urmele de gând
te pot reteza,
te pot înseta
sau pot vindeca;

Altele au formă de aripă,
de mers aplecat,
de răceală şi gripă
ori de fân adunat

Urmele de gând
mai ştiu a cânta,
a binecuvânta;
cu forme de paşi
-ca inima bună-
mai ştiu săruta
şi-nfiora o strună…

Urmele de gând
au formă de sfoară
cu care te trag
din ape afară,
sau formă de ştreang
atunci când omoară

au formă rotundă
cu care-mpresoară
şi dintre străini
ne strecoară

Sunt urme de gând
care plâng,
aşteaptă la rând
şi se frâng…

Sunt urme de gând
cu forme de rai,
sunt gânduri în urme
plângând peste nai

Sunt forme de gând
-cu muguri în ele-
ce pun o cărare
luminii cu vele
din temniţa stelei rebele

Sunt urme de gând
stăpâne pe vânt…
purtând nemurirea.
Pe aripile lor
s-a născut iubirea
între cer şi pământ.

Câtă vreme te ţii pe poteci
Vei putea şi prăpăstii să treci;
Dacă poţi a străbate câmpia
Vei răbda a călca şi pustia

Dintre spini dacă poţi a ieşi
În genuni vei putea birui;
Dacă fugi de păcat şi ispite
Vei umbla peste mări întărite

Dacă umbra o porţi ca manta
Vei ajunge-n lumină-a umbla;
În pământ dacă ai rădăcină
Poţi în cer a-ţi sădi o grădină

Cît din stele îţi faci o chilie
Poţi spera a păşi-n veşnicie
Când te-ntorci din Adam în iubire
În Isus ai găsit mântuire.

Cum de am răni
dintr-un război
în care nu am fost?

Poate că războiul
m-a invadat, spionat,
m-a învăţat pe de rost;

…şi nu şi-a trimis rănile
la mine să cerşească,
ci le-a trimis pe-ascuns
cu gând să cotropească.

Pe drumul şerpuit în lumea de condens
Veneau cuvintele, plângând, pe contrasens
Cu haine zdrenţuite, desculţe şi flămânde
Mânate de la spate cu bice de osânde

Nu scijeliri de bici, nu haine zdrenţuite
Aduc păcate şi aduc ispite:
Hăitaşii hămesiţi de foc şi sânge
Au pus pârjol pădurii care plânge

Pe drumul şerpuit către ieşire
Erau cuvinte şi era pădure;
Nişte năluci în formă de gonaci
Ne-au pustiit şi ne-au lăsat săraci.

Acei care-au avut o inimă de piatră
Au hotărât să se mai nască-odată;
Aceia ce-au avut picioarele de lut
S-au aşezat pe drumul ce are început

Aceia care mor, crezând că ar fi vii,
Mai pot a cumpăra vieţi în veşnicii;
Pentru seminţe-n drum călcate în picioare
Pe drumul spre Golgota s-a pus răscumpărare

Acei ce îşi au hrana venită de la fire
Mai pot să pună-n cer seminţe de-ncolţire;
Şi îngropându-şi lutul de fire omenească
Au semănat… El, face-va să crească.

Lanţul care nu s-a rupt
are în el
armătura firului
furată
de la păianjenul de fier.

Încercate prin frig
Apele cerului
Se însoţesc cu forme de stele
Să-şi dăltuiască praful
În plapuma albă de omăt a misterului.

Pe cărări şerpuitoare
te-ntâlneşti cu şerpii
doar în răsărit dansează
răsăritul ierbii

printre smârcuri încâlcite
bântuie şacalul
vântul potcovit cu nori
deşeuează calul

omul cu tălpile goale
se-aşează la cină
îngeri cu stele în poale
seamănă lumină

Lupii fără colţi
şi fără gheare
au fost hăituiţi
de mioare-ogar
şi pedepsiţi
pentru mieii răpiţi
şi jertfiţi
fără altar

Postari mai vechi »