Într-o lume
păgână şi rea,
truditorul
şi-a adunat sudoare
spre a se deseta

Unii spun
că întunericul
s-ar trage
dintr-un ultimo
licăr de lumină…

Arătati-mi
o rază de întuneric
în lumină
şi vă voi crede

Voiesc a merge,
nu voi a sta;
aş vrea să zbor
nu a cădea

doresc să dau,
nu a lua
din lumânare
să fac o stea

vreau să iubesc
ca în Agape…
ca pe pământ
să merg pe ape

mi-e dor de cer
ca de o casă,
de veşnicie
ca de mireasă

mă culcă , Doamne,
în pacea Ta!
la Înviere
mă voi scula

în negrădina
unde rădăcinile cresc
deasupra coroanei,
cârtiţele
se cred păsări

În cea mai grea cădere
a vieţii mele
l-am văzut pe Isus
spălând picioarele
ucenicilor
şi am fost fericit!

O rândunică
s-a întors din ţările calde
doar cu o aripă…

cealaltă
opreşte zborul de corb
către omul surd
şi către omul orb

Mă opresc, mă opresc
cu inima să ascult
şi din puţinul meu
să dăruiesc mai mult

mă aplec, mă aplec
spre-a putea să ridic,
să zidesc universul
din neant şi nimic

vă iubesc, vă iubesc
şi din cuşca de lei
pe acei ce loviţi
şi în îngerii mei

mă împart, mă împart
eu şi sufletul meu:
între Domnul Isus
şi Isus Dumnezeu

răsturnat peste tanc,
războiul
rotea turela
spre imnul păcii

odată pornit la vânătoare,
omul
asmute asupra prăzii ,
moartea…

zornăitul banilor
se aseamănă
cu huruitul şenilelor
când trec
peste cimitire

« Postari mai noi — Postari mai vechi »