La nunta dintre pian și vioară
orchestra a tăcut;
dansul pe clape al mirelui
îngăduia miresei suspinul
de dragoste de sub corsetul-arcuș.

În meniu erau arcuiri de inimi
către suflete pereche
și batiste
pentru colecționarii de lacrimi.

Nu era vreme de-mbătrânit,
iar vremea dinafara ei
ținea trena de mireasă
lângă îngerii veșniciei.

Nunta aceasta nu a fost,
ea pur și simplu există
și se numește dragoste.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website