Dacă eram ramură în braț de copac
fluturam steaguri cu flamură de frunze, la vrac,
când hamul vântului s-ar fi încordat
arsura timpului m-ar fi dezbrăcat

înainte ca vremea să facă riduri
steaguri de pace arboram pe ziduri,
făceam cu iernile tratate de pace
să lase vreme verii de-a se coace

în rochie de seară, pentru cină,
mă coboram la masa din grădină;
știu bine: vor căde perdelele de noapte,
dar e belșug pe mese de fructe coapte.

Dacă eram o lacrimă
locuiam în inimă;

aș fi ieșit, seara, pe furiș,
pe poarta ochilor,
să ud irișii
dintre clipa care trece
și cea care rămâne

o lacrimă care locuiește în inimă
prinde conturul ei,
acela al clepsidrei
prin care picură timpul
și noi.

Dacă eram un bob de grâu
încolțeam în coapsa pământului
să-i aud frământarea gândului
și să-i urc pe portativ
rochii fără tiv
care să alunece nativ
peste umerii goi
ai celorlalte picături de ploi.

Dacă eram un bob de rouă
îmi era de ajuns;

știu că aș fi hrănit un fir de iarbă
așa cum oceanul hrănește valul
care poartă corăbiile acasă,
în vele cu voalul;

la masa câmpiilor întinse
aș fi întins paharul care aduce harul
rânduind pecete să stâmpere sete,
clorofila să fiarbă în firul de iarbă.

Dacă eram un fior de vânt
măturam capcanele
în care uraganele
clocesc furtuni în cuib de cărbuni,

să nu ne mai ardă vârtej de tornadă
așezăm curcubeul pe portativ,
dezlegam aripile zborului captiv,
însămânțam cu flori buzele gliei
să cânte toate odă
bucuriei.

Dacă eram o pasăre
îmi conturam aripile cu aer
tivit de curcubeu

atunci fiecare zbor
ar fi fost o promisiune
că lumina se împarte
pe culori
fiecăruia
în părți egale:

o parte pentru lumea care a fost,
o parte pentru lumea care este
și o parte pentru lumea care vine.

Dacă eram picur de ploaie
transpiram la rădăcina unei flori
să-i dau fiori, să-i cresc culori,
s-o scot din humă la lumină
și-acolo, în grădină,
să fac din ea miros mănos
și steag,
de drag de om, de drag de drag.

O frunză dacă-abia eram
în braț de ram mă găzduiam
și-aș fi citit filă cu filă
poveștile din clorofilă.

aș fi cântat cu păsări trilul,
nășteam în miez de flori pistilul
și mă făceam vântului pat
când se-ntorcea din colindat

aș fi-mbrăcat oase de crengi
făcând copacii prinți și regi
și-ți pregăteam, omule, ție
toamnă cu-aromă ruginie

o frunză dacă-abia eram
iubeam, iubeam și iar iubeam
chiar ploaia de meteoriți…
iubiți și voi! iubiți! iubiți!

Dacă eram un nor
nu m-aș fi luat la harță
cu ceilalți nori,
nu aș fi aruncat în ei
cu tunete și fulgere
și nici cu scântei

m-aș fi topit de drag de lumină,
din creștet, prin tulpină,
spre rădăcină

știu că nu aș fi avut umbră
dar mai știu
cine pe ape și nori
se preumblă.

Dacă eram o vioară
mă înfiam unui arcuș
și mărturiseam
cea ce inima omului
are de spus

nu i-aș fi uitat
niciun oftat
și iertam
tot ce e de iertat.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »