am logodit stelele
cu luceferi
petru a nu mai rămâne văduve
ca după meteoriţi

am tăcut
până am ajuns să vorbesc
prin tăceri;
cuvintele s-au oprit
să asculte

cărările despărţite
şi-au dat întălnire în drum;
lângă prima piatră
au rămas cu busola spartă

Lacrimile celor care plâng
înlăuntru
şi în ascuns
ajung la inimă,
despietrind-o

Am văzut cum arată lumea
privită cu sufletul
prin perdeaua de lacrimi

niciodată nu a fost
atât de departe…

Vrăjit pe veci de stele şi luceferi

Şi stăpânind etern în constelaţii

Pe porţi de cer încă mai intră teferi

Luminători aduşi de inundaţii

 

Şi aşezaţi după un rost anume

Cu plete de lumină peste umeri

Tu, omule, rosteşte-le un nume

Şi-n fiecare seară să îi numeri

În jocul ucigaş al vânătorii

-când animalele urmau să-l vâneze pe om-

omul a trişat

ascunzând secretul

despre arme şi foc;

de atunci

sălbăticiunile

s-au mulţumit

cu carnea lui crudă

……………………………..

Prin mijloc de foc

trec doar aceia

care se pregătesc de eternitate

între da şi nu

au locul toate celelalte cuvinte

nehotărâte

 

Visezi a umbla
printre picăturile de ploaie
fără a te uda ?…
mai întâi
învaţă de la vântul uscat
-atunci când respiră-
şi vei afla

Vânătorii de aur fals
nu au mai spălat
nisipul de pe firul văilor
după ce apele doar
l-au îmbăiat.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »