După asfinţit
Luceafărul de seară
s-a dus la peţit
la Steaua Polară;

vrăjit de carul ei de stele
a rămas să înnopteze
la ele

în zori
s-a iscat mare zarvă în cer:
Luceafărul de dimineaţă
învinuia Luceafărul de seară
de adulter

când floarea
se dezbracă de petale
-asemeni fetelor fecioare-
se pregăteşte să se culce
în noaptea cea dulce
care o seduce
până în dimineaţa
de primăvară

când lacrima
va atinge umărul
pe care ai plâns,
din el va creşte
o aripă
pregătită de zbor

atuncea când cumpără,
cei care ne conduc
primesc restul
întotdeauna
mai mare ca plata

pentru a nu cădea,
cântecul,
se sprijină cu răsuflarea
pe note
şi portativ

limbile clopotelor
articulează mai desluşit
trecerea vremii
decât
limbile omului

zborul s-a născut
spre a privi de sus
lumea fără aripi

trandafirul
nu-i decât floarea din tranşee
lăsată în permisie
cât să se mărite
cu duşmanul

ceea ce oamenii nu ştiu
nu sunt lucrurile
pe care le-au uitat,
ci acelea
pe care
nu le-au învăţat

împotrivindu-te ademenitorului,
şi mersul cu spatele
va fi
un mers înainte

« Postari mai noi — Postari mai vechi »