nu cade cerul pe pământ
pentru că
se sprijină
pe înălţimea,
lărgimea
şi adâncimea
crucii

mă-ntorc
şi mă rog
să revină
în vers
poezia creştină

în dimineaţa în care
zorile au sosit mai devreme
visul nu a apucat
să se îmbrace
în cămaşa de şoapte

numai timpul fără margini
nu va cădea
vreodată
în netimp

căznindu-mă
a mişca lucrurile din loc,
nu am reuşit
până când nu m-am apropiat de ele
cu gândul

am admirat
frumuseţea numerelor prime
pentru că
înafara lor,
nu se împart
decât la unu

plecările
caută pelerini
care să îndoaie mările
a boltă cu stele

alergând să prindă un nor
ploaia
a uitat să-şi ia
mantaua de vreme rea

în valuri de furtună
-la mal-
marinarii au coborât catargul
şi l-au făcut o ancoră
sub val

vânturile care suflă
cu ură
vor muri de căldură
şi vor învia
atunci când vor învăţa
şi a inspira

« Postari mai noi — Postari mai vechi »