Naufraiat pe o coajă de univers
pământul a început
a se învârti invers;

scăldat de o noapte avidă,
amurgul s-a dus
prin miez de amiază toridă
să prindă
splendoarea răsăritului
ca un apus

În vremea când ploua
cu stropi de soare,
aceştia
se prefăceau în stele
şi se cuibăreau
într-o năframă neagră
cu care
s-a înfăşurat pământul
ca aerul în vele

Încolonate,
pietrele de mori
aşteaptă să fie măcinate
de morile cu roţi de făină

Hamalii mai trag din hangare
(cu rândul)
avioane fără aripi
încâlcite în hamac,
doar… doar
le vor învăţa să zboare:
vântul
şi omul sărac…

Când s-au tras la sorţ fericirile
pe tine te-au sărit ,
că erai ciung:
mâna ta dreaptă
rănise mâna stângă
şi cea stângă
rănise mâna dreaptă

Nu mi-ai spus bun venit
când m-am născut,
deşii
nu ne-am văzut niciodată…

Când a evadat speranţa
din închisori,
închisorile au fost judecate
şi aruncate
după zăbrele
de nori

Plecat şi eu la vânătoare
am înţeles că ceilalţi vânători
mă priveau
ca pe un iepure…

Ai rătăcit printe străini
după ce te-au învăţat
că lumea are cinci puncte cardinale…
şi tu ai crezut

Te-ai îmbrăcat de război
tu,
cel care îţi zici viteaz;
dar ţi-ai aşezat platoşa
peste ochi
crezând că vei vedea
cu ochii inimii

« Postari mai noi — Postari mai vechi »