La intersecţia căilor lactee
Universul s-a oprit la stop;
Un trandafir roşu
Semăna de departe
Cu un semafor.

Spaimele se nasc totdeauna
din alte spaime
pentru că au acelaşi cod genetic;
ele se vindecă
doar cu nădejdea îmbrăţişării

Numai suferinţa
împrumută ochilor lacrimi,
luându-le
de la nădejdea bucuriei
de după suferinţă.

Alergările deşarte
ajung întotdeauna
prea devreme
în gara unde
trenul nu trece niciodată.

Frământările minţii
coc pâine amară
câtă vreme sufletul
nu o pune la dospit.

Lacrimile sunt ca mâinile
care nu spală doar faţa,
ci şi inima.

Când toamna sună din clopoţei,
iarna
trimite primăvara
în vacanţa de vară.

Semnul sărbătorii
pentru ramuri
este împodobirea lor
cu fructe.

Pieptănând cerul
cu cărare
de Cale Lactee,
Dumnezeu se lasă găsit
lângă lumina
care se coboară din curcubee
prin crucea
Celui răstignit.

Vremurile împrumută vremii
mantaua de ploaie
pentru anotimpul
care se varsă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »