Cât de rece poți fi
încât a înghețat
între noi
până și aerul
ca niște perdele
de sloiuri cu tăceri,
ba nu,
ca niște rafale ascuțite
de vânt înghețat.

Așteaptă ,iarnă
vei muri oricum,
așteaptă dezbrăcată
că verile-s pe drum!

Așteaptă viață,
stai la trecătoare
să lași din “brață”
moartea care moare!

Așteaptă floare,
nu te îmbrăca,
așteaptă să te-ajungă
vremea ta!

Fior, așteaptă
nu inmuguri!
mai trec șenile
și te pot strivi

Așteaptă gând
la rând cu învierea
să poți plângând
să îți rostești tăcerea!

Așteaptă vorbă,
nu te da rostită
când cazi împresurată
de ispită!

Omule, tu,
mereu în așteptare,
cu forma ta
de semn de întrebare
adu ’napoi
splendoarea din frumos
și seamănă-te-apoi
în trupul lui Hristos!

Din ziua de mâine
îmi amintesc
numai visele.

Între semenii ei
înțelepciunea
nu va face niciodată război
iar între dușmani
va face întotdeauna
planuri de pace.

De ce să pleci la drum
fără inimă?
Cine va mai număra
cadența pașilor tăi?
Cum vei trăi
fără ea
și ce vei face
când va veni vremea să iubești?

…………………….
!
?
.

Notă: Traducere :
Iubira
prin jertfă,
Iertarea.

Nu luați stâncii
înălțimea ei
dacă o vedeți uneori sub ape.
A coborât acolo să se adape
ca mai apoi,
pentru voi,
să dea drumul izvorului
din vârf de munte.

În călătoriile lor
stăpânii apelor
privesc țărmurile
întotdeauna la întoarcere.

Gustul lacrimilor
este dat de inima
care le plânge:
sărat,
amar
sau dulce.

Cuvântul
cu vântul
cuvântă
și cântă
cutreieră gândul
și mintea frământă;
descoperă taina ascunsă
dă inimii sânge
din palma străpunsă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »