Între mare și nori
nu-i loc de pământ
pentru ca
apele să nu se întine
ci să-și vorbească, așa,
ca de la apă
la apă.

Cuibar de foc
lângă cuibar de stele
zdrobesc lumini
și umbre-ntre măsele

mușcă din cer
și mușcă din pământ
clocesc păcate
care stau la rând

scobesc în curcubeie
culori nedesfăcute
și seamănă tăcere
peste cuvinte mute

fac târguri mercantile
la iarmaroc:
cuibar de stele
pe cuibar de foc.

Ai voie să săruți flămând
dar numai flămând
de sărut.

Ademenind copacul
să se odihnească
pe propriile-i perne
de frunze,
deși copacii
se odihnesc numai în picioare,
gurile fără dinți
ale topoarelor
l-au mușcat-măcinat.

Da,
topoarele acelea
care purtau cozi
din lemn de copac.

Când taci prea mult la lucruri mari
Te răstignești între tâlhari
Și ei te vor batjocori
Iar tu nu vei putea muri.

Aerul care ajunge
în mijlocul furtunii
nu este complice
prăpădului,
s-a dus acolo
spre a o potoli.

Dacă cereți ceva,
cereți a da
și veți primi însutit
din cât v-ați ostenit

Uitând cum să înflorească,
-cea care își zice floare –
a luat chipul și asemănarea de spin
a înșelătorului

De ce să te oprești?
când, niciodată,
oprirea
nu te-a dus nicăieri?

Pentru a fi vii
inimile de piatră
au trebuință
de inimi.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »