După ce a fost pângărit,
crinul,
nu s-a mai logodit
cu seninul;

floarea lui albă,
privind în gol,
avea urme de sânge
ca de viol.

Mi s-a făcut milă
de umbra-mi docilă
care m-a urmat
oriunde-am umblat

M-am îndurerat
când a șchiopătat,
însă, umbra mea
doar mă imita…

Dacă rămășițele fluturilor
se numesc omizi,
oare, aripile lor
au migrat în flori?

Lacătele întunericului
nu se deschid
decât
cu cheia de lumină.

Între potcoave
și cal
se aude un galop de picioare,
în ritmul
egal
al inimilor alergătoare.

Între potcoave
și cal
se aude un galop de picioare,
în ritmul
egal
al inimilor alergătoare.

Undeva,
aproape de munții Ararat
se vede pământul
cu forme de viață
așteptându-și Cuvântul
pentru dimineață

Stelele,
cu forma lor de clopote
nu se aud
nu pentru că
ar fi prea departe,
ci,
pentru că
noi am ajuns
prea depărtați.

Cu toții avem dreptul de a muri
și nimeni
nu ni-l ia,
niciodată.

Ni se confiscă dreptul de a iubi
atâta vreme cât viața
nu este măritată.

Între stamine
și pistil
oamenii întind
mediul ostil
în nebunia
de a clona deșertul.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »