Zborul frânt
dă vina pe aer
că nu ar fi…
drept.

Zâmbetul nu costă bucuria
nimic;
el vine dinlăuntru
ca poezia
de borangic.

Valurile lumii
fac valuri
între furtunile care mor
și furtunile care se nasc
din moartea lor.

La trecerea apei prin foc
flacăra a învățat
să se stâmpere,
izvoarele să se-nfierbinte
și ploile să cânte.

După ce furtuna
a sfâșiat norii
cu sabia de fulger
s-a întors
-pe vreme bună-
să-i tivească
sub clar de lună.

Între sunetul muzicii
și sunetul armelor,
pe ulițe
fluieră niște gloanțe
a sunet de trâmbițe.

Ploile,
cu sabia de apă
decapitează flacăra de foc
și ea nu moare;

o taie pe la brâu,
coboară la mijloc
și flacăra rămâne în picioare.

De sete de omor preaplină
coboară sabia la rădăcină ;

doar prefăcute-n sânge
ploile din teascuri
ajung a stinge flacăra
cu rădăcini în vreascuri

A face pod peste ape
să treci în deșert,
este ca și cum
ai face pod de ape
peste deșertul
care nu a văzut
curcubeul.

A face pod pe sub ape
pentru pești
este ca și cum
ai lua vântului
aerul care-l hrănește
………………………..
( sau ca și cum
ai trăi într-o țară
fără nădejde de ape)

Plânsul
nu are mamă
și nici tată;
are numai
doi frați gemeni:
ochii înlăcrimați,
și ei orfani
de mamă
și de tată.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »