Conjugarea verbului “a munci”
are forme diferite:

Pentru stăpâni:

Eu stăpânesc
Tu stăpânești
El stăpânește

Pentru aliați:

Eu muncesc
Tu muncești
El muncește

Iar pentru stăpâniți:

Eu trudesc din greu
Tu trudești din greu
El din greu trudește

Noi trudim trudiți
Voi trudiți smeriți
Ei trudesc mințiți
Trudesc osteniți,
Trudesc… biciuiți

…mor neodihniți.

Aproape, aproape de soare,
Pe scări de furtună solară,
Se urcă zăpada călare
Cu sacii de fulgi, ca la moară

Morarii albiți de durere
Ar vrea să o-ntoarcă din drum;
Se roagă la cer cu putere
Să nu se prefacă în scrum

Cu fulgere drumul se ară
Când clopot de tunete bat
Ies îngeri și demoni afară
Cu mâna pe plug, la arat.

O mâna a Domnului trece
Pe fruntea zăpezii din sac
Sudoarea din tremurul rece
Hrănește iar omul sărac.

Popor stăpân şi stăpânit
Din nume ți-ai făcut un mit
De a avea comori și-averi
Puse în sacul cu dureri

Ppopor cu scurgeri de substanță
Te uiți mereu într-o vacanță
Rămas fără un ban la tine
În legiunile străine

Ajungi să fi un truditor
Pământului prea roditor
Şi să te dai iar arendat
Celor ce iaraşi te-au furat

Dreptul de-a fi moştenitor
Ți l-ai vândut pe lintea lor
Când te-au ademenit străinii
În târgul mare al ruşinii

Cu sacul gol, un cerşetor
Să stai la mila tuturor,
La nuntă când eşti invitat
Porți un costum din căpătat

Privirea parcă nu-i a ta
Şi nu ai licăr sfânt în ea:
Pazeşti la porci,pe un ogor,
Ca fiul cel rătăcitor

Trudeşti din zori şi până-n seară
Pentru o pâine-atât de-amară
Pe care singur o plăteşti
Cu răstigniri dumnezeieşti

De ce nu te întorci odată
La Dumnezeu care ți-e Tată?
Nu ştii că El a pregătit
Vițelul gras pentru jertfit?

Şi te asteaptă să te-ntorci
De la viața printre porci
Iar haina nouă-i pregatită
Şi cu-nviere-a fost sfințită

Te chem la demnitatea ta
De-a te putea din nou avea:
A ta e toata bogăția
Răscumpără-ți împărăția!

Între popoare fii popor
Şi lasă roşcovele lor;
Fii nația care renaşte
Ca şi Hristos în zi de Paşte!

Mă uit întotdeauna
La partea plină a paharului
Şi niciodată la partea lui goală
De altfel
Pe partea cea plină
Se sprijină întotdeauna
Şi partea cea goală,
Altfel,
Nici nu se poate

Când școala nu merge la școală,
în clasă
lumina e goală
și nu- nici profesor
și nu-i profesoară
decât o tăcere
ca plânsul din gară
pe sacul cu pleavă
gonit de la moară.

Doar sunetul trâmbiței
împrăștie ceața;

e gata, e gata cu viața
legată cu ață;
începe veșnicia
de dimineață.

Pe margini de vară,
la graniți de iarnă,
ies fulgii zăpezii
la ultima scaldă

fac baie de noapte
când nimeni nu-i vede
schimbând trena albă
cu rochia verde.

Cei mai loiali prieteni
sunt ochii:
atunci când unul plânge,
plânge și celălalt
cu lacrimi
din aceeași inimă.

Există o hart-a durerii
în orice făptură.

Pe calea îngust-a tăcerii,
cu sacul de jale
legat peste gură,
trec îngerii serii
cu stele în poale,
din trâmbiți sunând,
ca omul-pământ
să se scoale.

Cînd rândunelele
nu mai aduc primăvara
e semn că
în vămile dintre anotimpuri
s-au săpat tranșee cu ghimpi
în care
s-au prins fulgii de nea

și nu vor putea
dezerta
către scaldă
din țara cea rece
în țara cea caldă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »