PAGINI
Categorii
- Crestine (1,445)
- Poezie (2,146)
- Poezie de dragoste (102)
Ultimele poezii postate
- ÎNTRE IESLE ȘI COLIND
- IARNĂ-NEIARNĂ
- ÎNTRE ZÂMBET ȘI BUZE
- CULOARE DE SUFLET
- APĂSARE
- VIBRAȚIA INIMII
- FANTĂ
- PE VÂRFURI DE MIJLOC DE NOAPTE
- E VREMEA SĂRBĂTORII
- LA CE FOLOS?
Ultimele comentarii
Informatii blog
Și mâinile mele au împărțit săracilor pâine
pentru că, la înmulțirea de pâini a lui Isus
au fost acolo și, ca și mine, erau sărace.
Și ochii mei au lăcrimat cu stele
atunci când întunericul
a vrut să mă cotropească.
Pe umerii valului
nu se croiesc cămăşile de pânză
ale corăbiilor,
ca nu cumva
să asude fundul oceanului
şi să tremure zborul vrăbiilor.
Un ciur de noapte a strecurat soarele
și niște lacrimi de lumină
s-au prelins pe cer
arzând a stele.
Rădăcina a trimis solie către fruct
cu mesaj de dezmoștenire,
pentru că s-a împreunat cu viermele.
Se iau pansamente de mângâiere și se pun peste durere
se curăță inima de ură și se pune compresă pe arsură
mintea se dezinfectează de gândurile rele
și pe fractură se leagă atele
Privirile calde când iau formă de rouă
se-mpart cu bolnavul în două;
și totuși, dacă trupul rămâne de lut
se aduce la viață prin sărut
Pentru odihna de peste noapte
se va scălda în lumina din stelele coapte
și înotdeauna, la căpătâi să rămâi
cel din urmă și să ajungi cel dintâi
Câtă vreme bolnavul e palid la fața
se ține culcat pe patul de brață,
se învelește de tot cu iubire
și se rămâne alături până la trezire
Dacă totuși tensiunea ajunge minimă
se înlocuiește inimă cu inimă
apoi se așteaptă momentul de grație
cănd vorbește ” pacientul” după operație.
Harta răsturnată a frunzelor
Seamănă cu sărutul buzelor,
are punctele ei cardinal
doar sieși egal de egale:
pământ și rădăcină,
sevă și tulpină,
ramuri și păduri,umbre în spărturi
vântul din grădină, foșnet în surdină
îmbrăcând la cină nuduri de lumină.
Și într-o țară care ar funcționa perfect
ar fi oameni nemulțumuți,
unii, tocmai pentru că e perfectă.
Încălcând interdicția de a sta nemișcate,
punctele cardinale s-au dus în vizită unele la altele;
când s-au întors nici măcar anotimpurile
nu mai erau la locul lor,
doar haosul bântuia peste tot,
așa, fără nici o direcție.
După ce s-au îmbătat,
punctele cardinale
nici măcar nu-și mai puteau
ține direcția.
… se pare că de aceea
am ajuns unde am ajuns
și nu se mai zărește orizontul.