Niște ramuri de aer cântau la ramuri de ploi
În vreme ce noi încă umblam goi
Pe drumuri de scări, după roți de mări,
Mereu între nădejde și încercări.

Ploile de zi și ploile de noapte
Desfac din zăgazuri ploile-nfundate,
Încă se mai șterg cu prosoape curate,
Rânduind rodire în inimi predate.

Cel mai frumos zâmbet
pe care l-am văzut vreodată
avea contur de lacrimi,
așa cum
cea mai strălucitoare coroană
avea împletitura de spini.

Vulturii au bătucit cărări între nori și senin
Nu cumva ploile care țârâie să se zgârie
Cu grenade
În spinii de aer
Când prind a mai toarce tornade
Din cerul de caier.

N-apuc să coc coceni în foc
Că saci de jar fără noroc
Chirciți în rătăcirea lor
Scobesc cu fulgere în nor

Cuptorul încă ne-ncălzit
Mai coace frigul zgribulit
Și trage fumul să înece
Focul peltic cu limbă rece

În răzvrătirea din ocean
Se coc vapoare sub ciocan
Iar rătăcirile pe mare
Scufundă puncte cardinale

Se coace brazda în ogoare
Să vină pâini la sărbătoare,
Apoi, se-mbracă pâinea-n haină
Pe masa cinelor de taină

În răzvrătirea lor, vânduți,
S-au ars toți îngerii căzuți
Dar ceru-i plin de stele coapte
Și jarul lor străpunge-n noapte.

Sub crucea dusă la Calvar
Ard: rug de foc și rug de jar
În care inima își coace
Omul, de la Adam încoace.

Iubesc Universul pentru că îl are pe om
Și aproape de om are aer și apă și flori și amintiri;
E plin de stele și de nori și de păsări,
De nopți și de zile, de viață și morminte trecătoare

De copaci și de frunze, de fluturi și fulgere
De iarbă, semințe , dragoste și iubire
De adânc și înalt,de ape și izvoare și deșert
E plin de vorbe și îngeri, de pământ și cer

Iubesc Universul, dar infinit mai mult
Îl iubesc pe Dumnezeu, Cel care
A creat Universul..

Mă dor atât de multe segmente din viață
Încât nu știu pe care să le plâng mai întâi
De aceea am să mă rog pentru tine, semen de-al meu,
Pentru că pe tine te doare viața mai tare.

Tot mai mulți scriu tot mai multe scrieri,
Păcat numai că cei mai mulți, aproape spre toți,
Au uitat să citească și mai ales să învețe,
Au uitat să iubească.

Viorile s-au aliat cu privighetorile
pentru concert de armonii
și îngerii și-au luat bilete
în primul rând
printre oamenii vii.

Pietrele care, lovind, dor cel mai tare
se numesc cuvinte

« Postari mai noi — Postari mai vechi »